Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 37 - Incidente

Soarele isi facea aparitia dupa norii greoi de plumb. In orasul nostru mic parca se instala o astmosfera primavaratica. Era si normal. In cateva zile, in calendare avea sa apara primavara. Martisoarele impodobisera vitrinele magazinelor, fie agatate in pieptul manechinelor de plastic fie agatate de florile din florarii sau pur si simplu expuse in raza vizuala a trecatorilor. Eram la fumoar cu nimeni alta decat Cristina Martea, buna mea amica si iubita vecinului meu Alin. Purta o geaca de piele, dupa parerea mea o alegere nu foarte buna pentru vremea racoroasa care era si niste jeansi extrem de largi si uzati. Fuma niste tigari subtiri, cu miros de cirese. 

- Imi plac tigarile astea. Imi amintesc de..Vara. Concluziona ea inspirand adanc aerul rece al diminetii. Tu sa nu fumezi niciodata si daca te prind, cu mine ai incurcat-o.

- Sa traiti. I-am intrat in joc, observand ca atitudinea ei usor superioara, feminina de altfel si de sora mai mare nu disparuse. Cum merge cu bacul ?

- Te implor, Mayla. Ii aud pe ai mei vorbind mereu despre asta. Nu vreau sa raspund acelasi lucru..

- Ce raspunzi deobicei ?

- Merge singur, dar nu prea. A ras usor fortat, privind pe fiecare elev ce trecea in graba pragul portii. Cum sa vii la scoala, in fusta mini pe vremea asta ? Unele  cred ca scoala e club. 

Am inceput sa rad, iar ea scruma pe jos. Bogdan, vecinul lui Bughi si colegul lui Niky, m-a salutat. 

- Pe asta de unde il mai stii ? Comenta ea, usor acida. 

- Ne stim din generala. Am zis punandu-mi picioarele crucis, unul in fata celuilalt.

- Nu imi place fata lui. 

- Tu cum esti cu Alin ?

- Avem bacul amandoi si cu asta am zis totul. Ne vedem mult in weekend-uri si atunci intre comentariile la Baltagul si Moara cu noroc. Am ras copios la auzirea acestor cuvinte.

- Cel putin va merge relatia..

- Lasa-ma pe mine, ca eu sunt batrana, dar tu ? Sper ca nu te-ai incurcat cu baieti de poama..

- Haide mai..Doar ma cunosti. Am zis eu oarecum sigura pe mine.

- Pai asta e, ca te stiu si stiu ca te indragostesti repejor. Si nu vreau sa suferi. Zise ea ciufulindu-mi bretonul.

Mi-am dat cu mana prin par, usor iritata de gestul ei si i-am privit Iphone-ul care a inceput sa sune. Era asezat langa geanta ei acoperita de blanita. A raspuns incepand sa strige cat sa o auda jumatate din elevii de pe partea cealalta a fumoarului. 

- Eu te las. Te-am pupat. Spor la invatat.

- Bine. Te pup si vezi ce faci. Mersi. Si dupa ce imi trimisese cativa pupici in aer s-au alaturat ei cateva colege din clasa cu ea.

In clasa doar cateva colege venisera. Andrada ajunsese si m-a privit lung. Era obosita. 

- Tu ce ai mai patit ? Nu ai dormit ?

- Deloc. Si isi aseza capul pe banca, vlaguita. 

- Maylaa! Ma striga cineva de pe hol, care apoi a aparut in usa. Era Tudor care cu un pahar de cafea in mana si cu un fular gri care ii atarna aparuse in tocul usii. 

- Buna dimineata si tie. Am zis sarcastica, asezandu-ma in banca.

- Te-am strigat la fumoar, dar ai plecat.. O faci pe inabordabila. Mrr! Era bine dispus si pe langa faptul ca toata clasa se holba la el, cateva fete zambindu-i dulce, ziua avea sa se anunte edstul de lunga. 

Pogonici a venit la scoala undeva prin mijlocul orei de fizica, care era a doua in orar. Si-a cerut scuze si s-a dus la ea in banca. Mirosea a tutun imbinat cu prafum dulce. M-am strambat privind-o pe Andrada care se juca pe telefon. Ziua parea sa decurga mai mult decat normala. In pauza, i-am povestit pe sarite intalnirea cu bogdan.