Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 52 - Revedere cu nabadai

Zilele de primavara treceau rapid, una dupa alta. Eram in bucatarie cu mainile patate de toate culorile, formand un curcubeu ciudat. Era aproape Pastele. Ma simteam din ce in ce mai bine. Vorbeam cu Andrada aproape zilnic si Alexandra, pentru ca desi era studenta si ea avea vacanta. 

Matei era in oras, de asemenea. Trebuia sa imi recunosc cel putin mie. In ultimele zile trecusem frecvent de la o stare la alta, din cauza analizelor mentale pe care le-am tot refacut si refacut. O parte din mine inca tinea la el fara doar si poate, iar o parte imi spunea ca indiferenta lui duruse. Asa ca am luat decizia de a-i accepta invitatia de a iesi in oras si de avedea cum stau lucrurile. 

- Mam, diseara ar vrea Matei sa iesim. Pot ? 

- Sigur e Matei ? Mama devenise foarte suspicioasa. Nu era de mirare, isi luase fiica de la sectia de politie acum doua saptamani. 

-Da. Daca vrei poti sa il astepti tu la poarta. A ras scurt si a inceput sa framante pasca pe care o pregatea.

Ora 21:00

Era racoare afara. Un sacou imi tinea de cald, asupra umerilor mei usor atintiti spre partea anterioara a corpului. Mi-am acoperit usor imperfectiunile si am adaugat ceva rimel si lipgloss. Nimic mai mult. Sarafanul pe care l-am ales era unul stil army, destul de scurt, insa sacoul pe care il purtam ma ajuta sa tai din feminitatea tinutei. Pana la urma urmei a spus ca iesim in oras, nu in club, nu ? 

Masina lui Matei a ajuns la timp. Ochii ii erau limpezi, verdele acela in lumina slaba a serii parand un vernil care incerca sa acapareze ochii mei cercetatori. Un nod in gat imi tinea beregata stransa ca intr-un pumn, abia reusind sa scot cateva cuvinte. A oprit masina, savurandu-ma cu niste ochi mari. 

- Mayla ! Si m-a strans in brate, facandu-ma sa zambesc exact ca si copila pe care o lasase in urma cu mai bine de o luna. Trecuse ceva timp de la ultima intervedere. 

-Hei, sunt bine..Ti-am zis. Am reusit sa rasuflu, pufnind. Ne-am desprins din imbratisare. 

Nasul meu isi lasa rasuflarea la nivelul buzelor sale. Niste buze usor trandafirii, ca doua linii mute, inexpresive oarecum, care asteptau aprobarea mea. Si astfel, dupa cateva secunde m-a sarutat cu patos, un fel de dor cuprins de un regret. I-am raspuns entuziasmata la raspuns, desi ma simteam usor vinovata, pentru ca trebuia inca sa fiu suparata pe el.Cumva durerea de pe patul de spital se ascunsese undeva inauntrul meu, dar nu uitasem. 

A repornit motorul, dupa ce mi-a sarutat varful nasului. Caldura anavalit in masina, odata cu aprinderea bordului masinii. Dupa ce a bagat in viteza, si-a pozitionat mana, pe piciorul meu dezgolit stang, strangandu-l usor, exact ca in vremurile de dinaintea plecarii sale in capitala. Pielea mi s-a preschimbat, simtindu-ma ca o copila imbujorata si plina de atentie. 

- Unde mergem ? 

- Ma gandeam sa ne intalnim cu baietii in parcarea Royal si vedem de acolo ce facem..Ce zici ? 

Si-a intors capul catre mine, zambindu-mi scurt. 

- Suna bine. 

Mana lui sfioasa si-a reluat locul pe piciorul meu stang. Am dat din cap afirmativ. Imi facea placere sa simt cum aratatorul lui impreuna cu celelate degete imi apucau coapsa strangand-o usor. Mi-am potolit fluturii din stomac si am rasuflat usurata. La primul semafor care indica aproape un minut de asteptare s-a intors catre mine, privinu-ma in modul sau unic.

- Mi-a fost dor de tine. 

Am lasat capul in jos. Nu stiam daca sa il cred sau nu. 

- Vorbesc serios. Continua pe un ton serios, reusind sa imi mute capul inspre el cu mana. L-am privit ca o copila. Stiu de Bughi. A luat o gura de aer apoi a suflat. Stiu de tine si Bughi. De faptul ca ai dat declaratii pentru el si nu vreau sa ti-o spun ca pe un repros..Dar nu ai idee cat de tare m-a socat cand am aflat..