Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 71 - Arhiva si sange

Capitolul 2/10 (nu uitati de concurs ) 

Vara. Lucrurile incepeau sa se aseze in capul meu. Scapasem de sentimentul de teama ca as fi urmarita si revenisem la sentimentul de vinovatie din cauza lui Bughi si Matei. Niciun apel. Nici catre mine, Niky, Andrada, Tudor sau orice alt cunoscut. Lucrurile pareau ca se terminasera. Intr-adevar ar fi putut fi doar o gluma proasta. Poate era Casandra cu Pogonici sau chiar Bughi. Foarte matur, ce pot sa spun. 

Pe grupul clasei de pe facebook, diriginta a cerut ajutorul. Din fiecare casa trebuiau trimisi cate doi voluntari pentru rearanjarea arhivei. Mesajul era cam asa:

Dragilor, stiu ca vreti sa va relaxati, dar am nevoie de doi oameni sa ajute arhiva pentru reorganizare. Deci cine vrea ?

Nu au trecut cateva secude si am primit mesaj in privat de la Tudor. 

Tudor: Mayla, ce zici ? 

Mayla: Nu stiu...Adica nu e un lucru de trecut pe lista mea de facut.

Tudor: Fac cinste cu un suc ? Imi pot folosi ultimele gume citite de pe pungile cu pufuleti?

Mayla: Intr-o ora sa fii in fata casei mele. Si imi place sucul de kiwi si capsuni.

Tudor: yey.

Tudor a lasat comentariu ca vine el cu inca o colega si diriginta a spus ca ne va astepta in fata clasei noastre. Mi-am facut un dus, iar in timp ce ma imbracam am sunat-o pe Andrada sa o pun la curent cu ceea ce urma sa fac. Dupa cum i-am spus, rotile mini jeep-ului lui Tudor la ora 12 si 5 minute s-au oprit in fata portii mele. Muzica bubuia din interior. Purta ochelari de soare, un tricou de la un brand renumit si niste pantaloni trei sferturi, usor cambrati. Mirosea a fresh si guma de menta. 

- Hola. 

- Buna, bine voitorul meu coleg. 

- Niciodata nu strica sa ajuti.  Si am inchis portiera, punnadu-mi centura. 

A demarat in tromba, lasand n urma noastra o dara de praf care acoperise masinile din spatele nostru. Am reglat muzica la uun volum acceptabil si speram sa terminam cat mai repede. 

- Ai mai primit vreun apel ?

- Nu. Cred ca intr-adevar era doar o gluma proasta a cuiva.. Am zis incercand sa schimb subiectul.

- Diriga ne asteapta la secretariat. Am sunat-o inainte sa plec de acasa.

- Perfect. 

Era o caldura ametitoare. Imi multumeam mintal pentru alegerea unor pantaloni semi scurti si a unui tricou larg si rozaliu. Mi-am prins parul intr-o coada si m-am pregatit pentru caruta de praf si hatoage pe care aveam sa le indur. 

Inauntru liceului o raceala neasteptata ne-a lovit. Un elev de serviciu nefericit ca trebuia sa isi faca treaba in ultima saptamana se juca pe telefon. Era boboc. Se vedea din atitudinea fricoasa pe care o afisase cand ne-a vazut ca am intrat si si-a ascuns telefonul. Ne-a salutat balbait.

- Buna ziua. Pe cine cautati ?

- Stai linistit. O asteptam pe doamna diriginta. 

- Suntem pentru arhiva. A spus scurt Tudor scotandu-si ochelarii de soare, arogant.

- Mergeti la secretarrri-at. A zis el firav.

- Mersi. I-am zambit politicos si am plecat spre usa care scria: secretariat.

Doamna de la birou ne-a raspuns la salut de cum am intrat, insa iritata si scriind cu graba intr-un caiet liniat, raspundea formal la intrebarile de la capatul receptorului pe care il tinea la urechea stanga.