Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 32 - Cabina de proba

Imi spalam cana de ceai, in timp ce mama discuta intens despre un nou aspirator cu bunica mea. Ce conversatii banale de familie ! Mi-am zis, incercand sa torn putin detergent de vase pe burete. Dupa ce am terminat, mi-am asezat cana deasupra chiuvetei in dulap, lasand-o sa se scurga. Mi-am scuturat mainile si le-am privit. Trebuia sa mergem la cumparaturi, urmand ca in mai putin de 24 de ore sa imi reiau activitatea plictisitoare de eleva in clasa a 11 a , mai precis semestrul al doilea. 

Tot drumul am cantat o melodie, redata la radio. Trecusera mai bine de zee ani de la lansarea ei, dar noi ne aminteam versurile de parca le tot repetasem in fiecare zi. Am intrat in magazin, parcand subteran. Mama si-a scos lista de cumparaturi si o privea nhotarata.

- Mergem mai intai sa ma uit  la electrocasnice , da ?

- Pot sa merg la raionul de carti ?

- Bine, bine. Du-te. Si pleca imping cosul amestecandu-se prin multime

Am respirat usurata. Singurul lucru pe care il voiam era sa mai vad noile aparitii in materie de carti, noii scriitori si bineinteles reducerile care speram sa fie in numar cat mai mare. Langa raionul de carti, se mutasera articolele sportive de la mingi de fotbal pana la patine. Amuzata de titlul unei carti, am inceput sa o studiez cu mare atentie. Descrierea pot spune ca m-a prins, insa am vrut sa ma asigur ca m-ar interesa, asa ca fara nicio jena, am inceput sa citesc prim apagina, din primul capitol. Zambeam la fiecare rand, fascinandu-ma cand o voce parca m-a trezit din lecturare, usor familiara. Nu eram sigura ca mi se adresa.

- Interesanta alegere. 

M-am intors si la cativa pasi de mine, tinand o revista cu motociclete si masini statea Alex. Care Alex ? Alex Ciucu, cu parul ciufulit, ceva mai plinut de cum il lasasem in urma cu trei luni, cu un zambet sters care imi displacea teribil. Ma privea uimit. Probabil ca m-am strambat in asa fel incat nedumerirea se citea in ochii mei.

- Ce coincidenta ca te-am intalnit, azi, chiar aici. Se apropiase usor de mine, eu incercand sa imi incrucisez mainile cu tot cu carte la piept. Voiam sa vorbim. 

- Hah, am ras usor fortat, pufnind. Nu cred ca avem despre ce sa vorbim. Si am trecut pe langa el, insa l-am simtit cum s-a intors venind inspre mine si prinzandu-ma de partea superioara a bratului, deasupra cotului.

- Trebuie neaparat sa vorbim. Mi-a zis pe un ton ceva mai putin prietenos decat cel pe care il folosise inainte. Era rece, oarecum grav si auzisem cuvintele in urechea mea dreapta. M-am smucit, incepand sa privesc in stanga si in dreapta. Nu era mai nimeni in afara de un pusti care se holba la mingile de fotbal.

- Despre !? Am zis mai mult iritata, decat curioasa.

- E vorba de Bughi. 

Am incercat sa imi ascund tresarirea, curiozitatea care brusc se nacsuse in mine, adrenalina ce a inceput parca sa mi se elibereze in sange.Mi-am amintit vorbele lui Bogdan. Trebuia sa mint ca nu am nicio legatura cu el, nu ? Mi-am dresa glasul si vrand sa ma intorc i-am spus rapid.

- Si ? Nu am nicio treaba..

- Mayla ! Isi ridica tonul, impunator. Stiu de faza din parcarea Royal. 

Cand a rostit cuvantul Royal mi-am amintit de numele parcarii. Candva acea parcare apartinea de un hotel de cinci stele. Fusese unul dintre cele mai vanate hoteluri ale orasului, fiind unul de lux. La acel hotel dormeau vedetele ce aveau trcere prin oras, oamenii de afaceri, copii de bani gata iar lista oamenilor putea sa continue. Insa acum hotelul nu mai exista ci parcarea, supra numita si ,, parcarea de la Royal,, , o parcare unde se strang toti copii de bani gata alaturi de masinile lor scumpe. Daca Alex stia de mine si Bughi, poate totusi puteam sa vad macar ce doreste.