Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 13 - Anonima Mayla

Zilele treceau iar eu eram din ce in ce mai retinuta in conversatii, timpul petrecandu-mi-l mai mult cu Alex, in jocul meu de-a anonima. Am discutat despre prima intalnire, despre tot felul de joculete verbale si serile mi le petreceam adormind cu el sau cel putin cu mesaje de la el. Imi era teama   ca micul meu joc de razbunare sa nu prinda prea multa viata, culoare sau sentimente, insa totul parea linistit la orizont, cand a inceput sa vina din ce in ce mai des la liceu. Mesajele in care insista sa ne vedem imi suflau in ceafa, iar asta ma irita cu desavarsire. 

Tin minte si acum ziua aceea de marti. 

Nu ii raspunsesem la mesaje tot weekend-ul, asta l-a facut pana si sa ma sune. Nu i-am raspuns. nu ma plictisisem, insa nu mai aveam chef. Ma plictisisem sa il fac sa creada ca anonima chiar e indragostita de el. Eu voiam doar razbunare. Asa ca fara prea multe cuvinte, mi-am promis ca atunci cand va mai veni la mine la liceu, aveam sa ii spun adevarul. 

- Esti nebuna Mayla. Nu face asta ! Mi-a sugerat Andrada plina de speranta. 

- De ce nu ? Gata cu jocul ! 

In acea zi, destin, coincidenta, pura intamplare, el isi astepta fratele in fata masinii. M-am apropiat increzatoare. Zvacneam si imi stiam deja organismul. Pe limba aveam venin si putina amaraciune. O mica parte din mine il crezuse , candva atractiv, desi acum acea celula, faramana, murise. 

- Buna. I-am spus privindu - l.

Parul ravasit, de un brunet ca a unei pene de corb turbat ma privea nedumerit aproape cu un sictir demn de o superioritate nemarginita. Imi multumeam mintal ca imi luasem botinele mele din piele intoarsa.

- Buna. 

- Trebuie sa vorbim. 

Aproape ca pufnise. Parea atat de neinteresat, ca si cum stia despre ce vreau sa discut si credea totusi ca nu am ce sa ii spun sau ca ceea ce aveam sa ii spun sigur nu il intereseaza. Si-a ridicat una dintre sprancene si cu accentul lui usor confuz a rostit.

- Despre ?

- Jocul trebuie sa inceteze 

- Poftim ?

- Va trebui sa gasesti alta anonima cu care sa conversezi.

- Adica ?

- Scumpule, jocul s-a terminat, iar rolul meu a incetat. I-am zis usturator, ridicand si eu o spranceana.

In acel moment fata lui s-a prescimbat intr-o grimasa ciudata. Si-a indreptat fata in partea opusa mie si a pufnit sfidator. Dupa cateva momente de tacere a indraznit sa spuna propozitia urmatoare. 

- Imi dadusem seama. 

- Da ? Am ras usor. De unde ? Liceu fals, nume fals, identitate falsa. Incepeam sa il irit. 

- Nu sunt un baiat prost. 

Asta trebuia sa fie o gluma ? Ma privea cu o superioritate demna de orice om banal care stie ca nu are cu ce sa epateze, care stie ca nu poate avea, dar totusi pretinde ca are. Asta m-a enervat la culme si mi-am dat seama ca sigurul motiv pentru care l-am gasit atractiv intr-o oarecare masura a fost simplul fapt ca parea ca nu ma place si din contra ma dispretuieste, fata de Bogdan. I-am intors spatele si am plecat bolborosind. In spatele meu se afla fratele lui care dupa ce am facut cativa pasi a inceput sa il interogheze despre ce am vorbit. Intregul liceu curgea printre portile liceului valuri valuri. Cateva perechi de fete se holbau la mine. Impulsul de moment si-a facut aparitia. Mi-am intors corpul si capul inspre el, dar fara sa ma misc. 

- Hei Alex! 

- Da ? Se intoarse el, extrem de curios si usor cu un iz de invingator, aveam sa ii tai acest aer de invingator.

- Nu esti prost, insa esti la fel de galant ca o ciubota  si la fel de profund ca o matura. O zi faina! 

Cu cata ura m-a putut privi in acel moment si cate rasete am starnit in spatele meu, m-am hranit in tot drumul meu. Am ras atat de mult singura pe strada, incat lumea se holba la mine extrem de ciudat. Eram mandra, incheiasem un joc care si asa incepuse sa imi faca rau, daca era sa fiu sincera, insa preferam sa inchei orice legatura care asociaza femeia cu o masina de gatit si de sex, cam cum era acest Alex Ciucu. 

M-am oprit in fata unei vitrine, desi batea vantul, am vrut sa imi asez geaca si gulerul. Cineva m-a strigat. Era Diana. Am zambit cand am vazut-o si m-am intors. 

- Da ? 

- Mayla, ce s-a intamplat ?

 - Ce sa se intample ? Nu stiam la ce se refera. 

- Am vazut totul. 

- Ce sa vezi ? In prima faza, chiar nu stiam despre ce vorbeste. 

- Ai vorbit cu Alex.

Am intors capul si am inceput sa merg. Cum era de asteptat m-a urmat. Voiam sa o ignor.

- Ce s-a intamplat ? 

- Nimic, Diana. 

- Serios Mayla ? In tot timpul asta ai vobit cu Alex si mie nu mi-ai spus ? Credeam ca suntem prietene.

- De ce ai fi vrut sa iti spun ? Zi-mi sincer .

- Pentru ca voiam sa stiu, m-as fi bucurat sa..

Am intrerupt-o, pentru ca ma irita.

- Te-ai fi bucurat ca vorbesc cu baiatul pe care tu il placi ? Nu cred. 

- Ai fost cu el ? Doamne! Aprope ca tipa. Si-a  idus mainile la gura si gesticula. Norocul meu a fost ca o vazusem pe o prietena de familie care stiam ca avea sa ma duca acasa daca o rugam. 

- Diana, vorbim mai pe seara. Ma grabesc. Si am plecat.

∞

Am vorbit cu Andrada foarte putin la telefon. Andrada era de parere ca Diana era geloasa, suparata si probabil extrem de curioasa. Astfel in jurul orei opt am primit un telefon de la ea. 

- Alo ?

- Mayla, trebuie sa vorbim. 

- Spune. 

- Sa stii ca sunt foarte suparata. 

- Nu am fost cu Alex, daca asta vrei sa ma intrebi. 

- Mie mi se pare ca da..Am vorbit cu el si..

- Stai ! Ce ? Ai vorbit cu el ? 

- Da !

- Si ce ati vorbit ? 

- Nu mai conteaza. Mi-a zis doar ca ceea ce a fost intre tine si el va ramane doar intre voi doi si atata timp cat tu nu imi spui cu siguranta ca nici el nu va spune. 

Asta chiar m-a surprins venind din partea lui Alex, insa avea dreptate. Nu trebuia acum sa impartasesc cu toata lumea experienta noastra care pana la urma era doar o simpla joaca. 

- Ok. Ma bucur sa aud asta. 

- Pai sa stii Mayla ca vreau sa luam o pauza.. 

Am bufnit in ras, mi se parea prea amuzant. 

- O pauza de la ce ? Nu suntem intr-o relatie..

- O paua de la prietenia noastra .

- Din cauza lui Alex !? Atunci foarte bine... 

- Ok. 

Si mi-a inchis. A fost atat de dramatic incat drama Queen s-ar fi simtit jignita. Am ras cateva minute bune. Probabil ca eram rea, insa nu depistasem ce a fost in capul Dianei si mi se parea o pierdere de timp sa stau sa analizez deciziile ei.