Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 77 - Evadarea

7/10 - VA ROG mult daca va place cartea nu ezitati sa o recomandati sau sa dati share pe facebook. ♥

Linistea aceea nocturna imi invelea umerii dezgoliti. Singurul lucru familiar locatiei unde ne aflam era sentimentul pe care mi-l dadea mana lui Matei pe piciorul meu, strangandu-l usor. Cu cateva minute, pe drum am ras intruna despre ce reactii vor avea ai lui cand  el le va spune de noi, oficial. Insa acolo, in fata garajelor, nu mai eram atat de sigura ca mai voiam sa mai ies din casa daca scapam cu viata de acolo. Mi se parea oribil ca eu sa fiu cea mai fericita iar Bogdan sa fie mai mult mort decat viu. 

De o parte si de alta erau mai multe garaje in doua linii. Intuneric. Doar un felinar mai mult stins decat aprins incerca sa faca putin alumina. Imi auzeam respiratia. Matei ma linistise. 

- Fac asta pentru tine. 

- Stiu. Si iti sunt recunoscatoare. 

- Eu vorbesc serios. Mi-a strans mana, facandu-ma sa ma uit in ochii lui. 

Ochii lui verzi cu cercuri concentrice aramii.Parca de cand l-am cunoscut am avut un crush pe el. Si intotdeauna nu mi s-a parut ca nu eram suficient de matura, suficient de draguta pentru a ma privi mai mult decat ca pe o prietena. Si uite-ma acolo, iubindu-l umar langa umar, ochi in ochi si gand in gan. Il iubeam fara doar si poate, de el inca nu eram sigura dar stiam ca are ceva pentru mine, ca tine la mine. 

- Stiu. 

O usa s-a decshis si un scartait prelung s-a auzit. Era K care se stergea pe maini cu o carpa. Am coborat din masina odata cu Matei, conform planului. M-am repezit spre K tipand. 

- Esti un monstru idiot si nenorocit !

- Ohh, dar ce musafiri curajosi avem.. Sau prosti ? 

Si din erspectivul garaj au mai iesit doi tipi care l-au imoblizat pe Matei. L-am impins pe K. 

- Clasic.. Acum unde e Bughi ? 

- Inauntru. M-a oprit din a mai face un pas. Mi-a strans mana. Te duc la el, daca imi spui cum ai ajuns aici. 

- Mai intai sa vada daca e in viata. Iar pe Matei sa nu il ranesti. 

- Bun. Baieti, conduceti-l pe baiat la amsina. 

- Ce ? Nu te las aici Mayla !! Esti nebun ? 

- Matei, voi fi in regula. Ai incredere in mine. I-am facut cu ochiul si strangandu-mi pumnul, am disparut in garaj. Orbecaiam prin intuneric. Sesizasem ca acel garaj dadea intr-o hala lunga. S-au aprins niste lumini. Bogdan era in capat. Doi tipi stateau langa el. Era legat de un scaun. Capul ii atarna intr-o parte. Am fugit catre el, iar tipii mi-au sarit in fata aproape vrand sa ma ia pe sus. 

- Sefu' ce face ea aici ?

- las-o. S-ar putea sa fie ultima oara cand il vede. Liberi ! 

Si au plecat imediat. In jur erau numai table ruginite. Mintal incercam sa socotesc cat timp mai aveam pana apareau ceilalti. Destul de mult asa ca trebuia sa trag de timp. I-am luat capul lui Bughi intre maini. Inca respira, dar cu greu. A decshis ochii a caror pleoape erau vinetii. 

- Mayla.. A spus fara prea multa vlaga. Visez ?

- Nuu.. Am spus dandu-mi lacrimile. 

Sangerase, dar nu cat sa ii puna viata in pericol. Am vrut sa il dezleg dar vocea lui K m-a oprit. 

- Bun. E in viata, acum spune-mi cine naiba ti-a zis unde e Bogdan. 

- Am primit un mesaj anonim. Am crezut ca e o gluma si.. Se apropia de mine cu ambele maini incordate. M-am dat in spate pana am atins peretele prafuit acre mirosea a mucegai. Am dat sa fug, insa m-a prins de par si m-a impins de perete. Si-a asezat unul din picioare pe piciorul meu stang si apasa prelung, cat sa nu il mai pot misca. Ii simteam respiratia asupra fetei mele.