Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 15 - Detectiv Mayla

Duminica seara. Camera mea era un dezastru. O tornada ? Probabil. Imi scosesem hainele de iarna din sifonier iar acum zaceau pe jos ingramadite intr-un colt. Asteptau repartitia. Cele de vara straluceau parca. Atatea zambete, atatea amintiri. Cateva parca inca miroseau a mare si a libertate. Mama ma avertiza ca spera ca data viitoare cand deschide usa camerei mele sa vada totul la loc pus. 

Cu totii stim senzatia aceea cand ne scrie cea mai buna prietena si trebuie sa ii raspundem. Andrada imi trimisese cateva linkuri cu tema la fizica si o poza cu un tip dragut. Asa ca asta ma cam perturba de la reorganizarea mea vestimentara. 

Scroll*. Nimic interesant. Niky posta diverse siroposenii.Diana, asa zisa amica de a mea posta poze despre tradare. Nu e ca si cum as fi tradat-o. Pur si simplu evitasem sa ii spun de joaca mea cu Alex de anonima. Ohh! Cata drama. 

Andrada: Ai vazut ce poza si-a pus Bogdan de profil ? 

Mayla: In caz ca ai uitat, il am la block. Si cred ca acolo va ramane. 

Andrada: Ahh, uita-te de pe contul cuiva. 

Mayla: E chiar asa important ? 

Andrada: Cred ca ti s-a facut dor de el.. Ma rog si a mai pus o poza cu o tipa, dar stai linistita m-am informat. e pare ca din ce vad de pe facebook sunt doar colegi. 

Instinctul meu de detectiv sau de adolscenta curioasa m-a facut sa intru de pe laptop-ul alor mei. Am gasit contul deschis si am tastat fara ezitare. 

Tipa era o bruneta cu ochi mari, migdalati, cu trasaturile fetei foarte bine definite de mult machiaj, mintal am facut o paralela cu NIky. Buzele conturate rosiatic alaturi de un zambet simplu si calduros. Statea langa Bughi, iar ea ii atingea usor umarul drept. El facea poza si avea acelasi zambet larg care il consacrase. El parea ceva mai matur. In spate se vedeau doua fete ale calor siluete pareau foarte putin vizibile. 

O simpla colega ? Aceasta fata avea ceva interesant pentru profilul si tiparul stabilit de Bughi. Concluzia ce imi sageta mintea. Asta nu e doar o simpla colega. Nu are cum. 

Andrada: Mayla, revino-ti. Bogdan o iubeste pe Niky..Doar nu insinuiezi.. 

Mayla: Nu pot insinua ceva ce stiu ca se va intampla. 

Andrada: ..

Mayla: Crede-ma. Poate ca nu il stiu atat de bine, dar instinctul meu asta imi spune, iar poza aia vorbeste multe. 

Andrada: Se mai vad si niste colege prin spatele lor, in poza..

Mayla; Stiu. Asta e si ideea. E o acoperire perfecta. 

Andrada: O iubeste pe Niky. Stiu ca ti-ai dori sa o insele sau sa se desparta, dar nu e asa...

Mayla: Ok. Daca vrei pot sa pun si pariu. 

Andrada: Esti nebuna. 

- Mayla, ce ti-am zis acum doua ore ? E opt ceasul si inca e un dezastru... Se rastise mama, trantind usa din nou. Avea dreptate insa ma luase valul facand pe detectiva.

Ceva in mine lucise in acea seara. Poate ca era simpla mea dorinta arzatoare de a o vedea pe Niky suferind sau poate manevram cu foarte mare iscusinta intuitia pe care cineva mi-a inzestrat-o inca de la nastere. Pur si simplu poza imi transmisese cum ca respectiva colega a carui nume era si mai interesant: Valeria era ori amanta lui Bogdan ori daca nu viitoarea iubita. 

& 

Fularul abia scos din dulap imi cersea atentia, iar gradele din termometru ma fortau sa il insfac. In oglinda incercam sa imi potrivesc gulerul camasii. O alta zi de scoala, in care cheful meu era la pamant.

Am injurat tot drumul, lucru ce nu imi sta in caracter, insa tema la mate ma astepta la liceu gata sa fie copiata. M-a strigat o colega. 

- Neata Mayla. Ce ai patit ?

- Neata. Am murmurat, zambind fortat. Nu am nimic. Nu prea am dormit. E frig! Am disimulat rapid. 

- Da, azi dimineata ma batea gandul sa imi iau ghetele. 

Ce conversatii banale. Casandra imi trimisese mesaj de dimineata. Imi spusese ca trebuia sa anunt profii ca ea avea sa stea acasa toata ziua. Mama ei gatise paste iar asta nu o incantase prea mult. Andrada avea sa intarzie pentru ca a pierdut autobuzul.

Clasa noastra era partial goala, iar fetele care turuiau intr-un colt nu ma atrageau deloc. Am plecat intr-o scurta expeditie prin liceu. Aveam o stare apatica si speram sa intalnesc pe cineva care sa ma faca sa ies din stare. Intr-un final Andrada si-a facut aparitia. 

- Ce face detectivul Mayla ?

- Ha ha. Ce sa zic! O sa vezi ca am dreptate !

- Uite, ma tot gandeam in drum spre scoala la ce ai zis. 

- Adica ? 

- Ziua lui Niky vine zilele astea. Iar daca tu ai dreptate sa vedem ce se va intampla. 

- Ok. Si am ras fortat ca o invingatoare.

Nu stiu ce era mai rau faptul ca stiam ca aveam sa am dreptate sau faptul ca Niky avea sa sufere !?