Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 8 - Un pion trimis de destin

Matei ma incanta cu niste mesaje in casuta de pe facebook. Mi se parea amuzant sa stiu ca ne stiam de cand eram mici, practic ne dezvoltasem impreuna. Ma detensiona sa vorbesc cu el, in general faptul ca vorbeam cu prietenii pe facebook ma relaxa, insa el in ultima perioada mai mereu imi scria.

Matei: Mayla ce faaci ?

Mayla: Destul de bine. Beau un ceai si trebuie sa imi fac ceva teme.

Matei: Nasol cu scoala asta.. Nu?

Mayla: Da... Tie ce sa iti pese ?

Matei: Deci nu am nicio sansa sa te scot in seara aceasta in oras, nu ?

Mayla: Sincer nu. Ar fi dragut, dar am teme si maine.. Scoala.

Matei: Ha ha. Pai atunci te las sa te concentrezi. Poate cand vin de la facultate.

Mayla: Mersi. Sigur. ☺

Si astfel se termina discutia. Nimic special, intr-adevar, insa eram obosita ca sa mai veghez printre pozele de pe facebook asa ca am adormit rapid.

                                                                                                                                ∞

Cizmele lucioase, de toamna, noi in garderoba mea si-au facut intrarea odata cu o noua zi. Din valva mesajelor de pe whatsapp, inca de dimineata, am inteles ca avea sa avem o colega noua, transferata de la un liceu, destul de bun, o tipa de la uman. Pozitiva, am incercat sa nu o sun de prea multe ori pe Andrada in speranta ca aveam ce sa fac pana avea sa vina.

- Neata. Am zis in clasa, vazand ca doar Lucian care numara niste bani catadicsise pentru prima oara sa sa isi faca aparitia la liceu la ora 7 si 14 minute.

- Hei. 25 de lei, 32, 37..

- Ce-i cu tine la ora asta ?

Mi-a facut semn sa nu-l intrerup. Mi-am trantit geanta pe banca mea si am deschis larg geamul, razele soarelui, vlaguite intrand fara nicio problema. Lucian trantise banii pe banca si spuse mandru.

- 75 in capat.

- Ce sunt cu ei ?

- Banii pentru fondul clasei. Au ramas cativa de anul trecut plus ce s-a mai strans.

- Bravo. Am zis razand fortat.

- Ca sa iti raspund la intrebare, am venit pentru ca m-am trezit devreme. Nu stiu ce am..

- Ahh, stai ca inteleg. Ai venit ca sa vezi ce e cu tipa cea noua ?

- Buna incercare, dar nu.. Chiar ! Se apropia de mine. Cum crezi ca va fi ? Am inteles ca e de treaba..

- Habar nu am. Abia v-am citit mesajele dimineata de pe grup. BTW * nu e un mod prea frumos sa ma trezesc la 6 si 10 din cauza ca minunatul meu coleg Lucian trimite mesaje pe grup.

- Nu e vina mea ca minunata mea colega Mayla isi uita internetul deschid.

- Hai taci. Si l-am impins.

In lumea mea si a lui Lucian asta de ceva timp insemna provocare pe viata si moarte. In pauze, cand luam si eu o buna pauza de la etapa '' indragostita fara limite'' vorbeam despre profesori, despre diverse evenimente sau incercam sa ne suparam colegii cantand, dansand si dand in mintea copiilor. Astfel se explica faptul ca am inceput sa facem ture inca de la prima ora aruncand cu bucati de creta in toate partile. Profesoara de sport intrase surprinzandu-ne in jurul cadedrei. Eu aveam o criza de ras pentru ca Lucian tocmai ma numise ''Diva indragostita a obosit ''