Capitolul 64 - Valuri primavaratice

144 18 11
                                    

Fuma. Il priveam de parca el imi era rasaritul marii care in ultimele 24 de ore a fost mai involburata ca niciodata. Eram relaxata. A inchis portiera si s-a uitat la mine cu niste ochi stralucitori, verzi si secretosi.

- Ceea ce urmeaza sa iti spun trebuia sa fie o surpriza si voiam sa iti zic la sfarsitul anului de liceu..

- M-ai facut curioasa..Zi-mi ce e . 

- Vrei sa mergi cu mine la mare si cativa prieteni?

- Da ! Sigur! Am spus fara sa rasuflu, luandu-l in brate. 

Mi-a luat chipul in palma sa mare si mi-a dat un sarut pe varful nasului. Am inceput sa torc ca o pisica, insa am rasuflat greoi, trist.

- Ce e ?

- Sincer ? 

- Da. Se incruntase. Am luat aer in piept si rasufland am spus rapid.

- M-am simtit jignita, oarecum data la o parte, doar simpla ta prietena din copilarie, o copila de care te leaga doar amintiri si absolut nimic mai mult. Ceea ce nu ma intelege gresit sunt inca o copila, dar imi place asta... Aproape plangeam si am intors capul catre geam. Era oarecum peste puterile mele. 

- Mayla, uita-te la mine, te rog. 

- Nu.. Mi-a cuprins mana si mi-a strans-o usor. 

- Mayla, vreau sa stii ca faptul ca esti o copila, un pui inocent si neatins este unul dintre lucrurile care ma innebunesc la tine. Esti frumoasa si imi pare rau pentru tot. Stiu ca nu e de ajuns, dar recunsosc ca..

M-am intors cu totul catre el si l-am sarutat prelung. Nu era cu siguranta idealul meu de iubit:romantic, tandru, copilaros, insa in ochii sai verzi, mareici si patrunzatori,mi-am vazut copilaria: cazaturile in nisip, plansetele din cauza soarelui, inghetata impartita, bataile cu apa, guma prinsa in par si de scaunul masinii alor lui, zilelele noastre de nastere, gratarele cu ai nostri, totul. Am clipit de cateva ori. Iar acum parea sa fie constient de greselile lui. Nici eu nu reactionasem foarte coerent, insa eram doar o copila: apropierea nefireasca fata de Bogdan si gandurile mele stangace.

- Mc Drive ? A reusit el sa spuna dupa ce ne-am imbratisat si i-am soptit ca imi este foame. 

- Aham. 

Am facut un semi karaoke pe niste melodii vechi pe un Cd pe care Anemona i l-a lasat in masina. Am ras suficient de mult incat aproape sa il enervam pe tipul care ne-a preluat comanda de la Mc Drive. 

Eram intr-o parcare pustie. Mancam si radeam. Asta faceam si cu Bogdan, dar cu Matei era diferit. Puteam sa vorbesc despre ai mei cu o lejeritate ciudata, pentru ca ii stia personal. Matei stia ca ai mei au dat faliment cu afacerea lor proprie cand eram eu la gradinita, stia despre problemele mele pe care le-am avut de-a lungul timpului: alergia mea incontrolabila la polen, primul caine pierdut, pasiunea mea pentru iepurasi si prietenele mele cele mai bune. Ma stia de o viata. Ma simteam in siguranta si comfortabil cu el. 

- Cand te intorci acasa ?

- De ziua mea cred. Vreau sa organizez o petrecere. 

- Nu mai e chiar asa mult. Trebuie sa ma gandesc deja. Sa fie o dansatoare la bara imbracata sumar sau 5 pachete de Durex ? Am fost putin rautacioasa, insa mi-a scapat. 

- Cum iti place tie sa ma chinui. Mi-a spus muscandu-si buza. 

Dupa cateva sarutari ceva mai pasionale a trebuit sa ma duca inapoi la hotel. Oana mi-a dat mesaj ca a mintit-o pe profa ca eu am plecat inainte cu un taxi pentru ca nu ma simteam prea bine si aveam sa ii astept la receptie.

- Anunta-ms cand ai ajuns in camera de hotel.

- Tu ce faci ?Mergi la fetele tale ? Am spus lovindu-l peste picior.

Jocul destinului - Vol. IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum