Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 42 - Sevraj

In acea zi frumoasa de primavara, mi-am facut ceva curaj si iarasi am revenit la botinele mele de piele intoarsa. Acea zi trebuia sa fie plina de un vibe pozitiv si de ceva feminin. Era 8 Martie si bineinteles ca nu eram nici pe departe o viitoare femeie indeplinita, pentru ca pana la urma abia implinisem 18 ani si inca ma straduiam sa imi gasesc perechea de la sosete. Cu toate astea, baietii nostri au strans bani si ne-au luat un tort si flori, la fiecare fata in parte.

- Lucian, mersi tare mult! Am exclamat, vizibil fericita, imbratisandu-l. 

- Nu ai pentru ce. Zise el zambindu-mi larg. Apropo, ce parere ai de acest buchet ? Si imi arata un buchet de flori micut si finut. 

- E foarte dragalas. Cui il dai ? Vreunei pretendente ?

- Da, sa zicem. Vorbim de cateva zile. 

- Foarte frumos. Hai du-te ! Si l-am impins spre usa, reusind sa ii atrag atentia lui Pogonici, care tocmai ce intra in clasa.

- Vai, Mayla. Dar ce inalta esti azi ! I-am zambit, fortat, incercand sa ma intorc la banca mea.

Atmosfera clasei era una usor de vara, de parca eram la sfarsitul anului si nu se mai faceau ore. Am mancat multe dulciuri, am jucat un joc straniu cu fetele din fata noastra, am comentat tinutele dintr-o revista adusa de Andrada, iar in pauza mare, am aflat ca aveam sa terminam orela la ora unu. 

- Hai pe afara ! ma invita cat se poate de entuziasmata Andrada.

Am acceptat pentru ca in clasa in afara de vocea Casandrei care ma irita teribil vorbind despre noile tinute aparute la marile case de moda, nu se intampla si nu se auzea nimic. Muzica de la statii impanzea intreaga suflare a liceului. Elevii au inceput sa misune, iar asta se vedea din randul bancilor de langa terenul de sport. Deja incepeau sa fie ocupate, chiar daca gecile inca ramaneau hainele predominante. De altfel am gasit si cateva fete indraznete care si-au luat fuste mulate si negre.

- Vreau ceva de la magazin...Am zis usor distrata incercand sa ma uit inspre corpul celalalt al liceului..

- Mayla ? Ma trase de mana Andrada cu o fata socata, surprinsa. Initial am crezut ca i se face rau, pentru ca abia ii trecuse raceala, insa tot ce a reusit sa spuna erau niste mormaieli ciudate. 

- Ce e ? Iti este rau ?

- Nuu..Cred ca te asteapta cineva la poarta.. Zise ea privind spre poarta, concentrata, incercand sa isi fereasca ochii de soarele care incepea sa prinda puteri. 

- Ce ? Si m-am intors cu fata inspre poarta liceului.

Prin acea multime de fumatori, ingramaditi, razand, trecand cate o tigara una cate una, am zarit o masina rosie care semana izbitor cu cea a lui Bogdan. Initial am crezut ca era a lui Tudor, insa cu fiecare pas, trecand pe langa zeci de alti elevi care traversau pragul portii, mi-am dat seama cine era langa masina si implicit a cui era masina. Era Bughi. Un curent ciudat mi-a trecut prin corp. Vorbea intens cu doi tipi, unul dintre ei era Andrei, colegul de clasa al Cristinei Martea, cel pe care il cunoscusem la cafenea, in weekend, cu Matei. Cand m-a vazut Bogdan s-a oprit din conversatie si s-a uitat la mine, zambindu-mi. Am marit pasul catre el. Neasteptat m-a luat de gat,  imbratisandu-ma. Andrei oarecum surprins m-a salutat.

- Frate, hai ca mai vorbim. 

- Sigur. Si le-a intins mana celor doi. Strecurandu-mi una dintre maini intre noi, am reusit sa il fac sa imi dea dumul.

- Ce cauti aici ? Am incercat sa nu tip sau sa atrag atentia, desi vazusem ca toata lumea din jur se holba la noi.

- Ce ? Nu am voie sa vin sa imi vizitez o amica ? Si s-a indepartat de mine.