Capitolul 27 - Politia

239 27 10
                                    

Ce a mai ramas din weekend a trecut infiorator de greu. Membrele ma dureau ingrozitor, de parca eu as fi fost cea ranita. Elena a trecut in viteza prin fata portii mele. Nici nu a coborat din taxi cand mi-a inapoiat lucrurile lasate la ea acasa. Nu o judecam. Ma sunase sa imi ceara explicatii. Explicatii pe care eu nu i le puteam da. Iar dupa toate astea, m-a jignit. Mi-a spus ca ea crede ca am fost sa ma vad cu nu stiu ce baiat si pe ea am lasat-o acolo ca ultima proasta. Cuvinte dure si grele. 

Incepuse iarasi sa ninga. Eram la mine in camera si ma trezisem de mai bine de jumatate de ora. Priveam pe geam, ingandurata. Mama a dat buzna la mine in camera si incrucisandu-si bratele a inceput sa sopteasca.

- Pot sa stiu si eu domnisoara, ce s- a intamplat ?

- Buna dimineata si tie, mama. Eram ironica.

- Nu fi nesimtita! Te-am intrebat ceva. Raspunde.

-De ce susotesti ? Am zis si mai iritata, desi stiam ca nu eram in masura sa ii raspund. 

- Pentru ca daca afla taica-tu la ce ora ai venit acasa, in conditiile in care trebuia sa ramai la cineva peste noapte..Nu cred ca va mai fi lapte si miere..

- Bine..Fie. 

- Raspunde acum ! Tipa. M-am speriat pentru o secunda. 

Ce puteam sa ii spun ? Uite, mama. M-am intors aseara asa tarziu pentru ca era sa ma prind politia in mijlocul unei incaierari din cauza unor datorii neplatite la timp a unui pusti de care mi-a placut. Suna ok, nu ? 

- M-am certat cu Elena. 

- Pai si nu puteai si tu sa..?

- Sa ce ? M-a jignit si pur si simplu am preferat sa plec. 

Reusisem sa o conving pe mama sa ma lase in pace. Era ingrozitor. Ma certasem cu Elena, Andrada era in stare de soc, iar mama credeam ca avea sa ma pedepseasca pentru restul vietii. Cu Matei nu mai vorbisem de mai bine de o saptamana, iar asta ma indispunea teribil. Se putea sa mearga si mai prost !? - Proasta intrebare, Mayla. 

                                                                          ∞

Aproape adormisem cu capul pe banca, cand Andrada m-a zdruncinat putin. Si-a pus geanta pe banca si s-a asezat, tacuta. 

- Neata. Esti ok ?

- Tu mai bine sa imi zici . Zise ea ingrijorata. Cum esti ?

- Binisor. M-am certat cu ai mei si..Nimic. Am rasuflat, incercand sa imi trag manecile bluzei. 

- Ai vorbit cu..Bughi ? Imi soptise desi mai erau doar cateva colege in clasa.

- Nu..Adica da..I-am lasat azi noapte inainte sa ma culc un mesaj insa nu cred ca mi-a raspuns..

Eram dezamagita. Credeam ca astfel avea sa se incheie totul. Poate fusese doar un vis urat. Poate doar visasem. Poate ca nici nu am asistat la acel scandal, poate ca Bogdan nici nu era lovit poate ca avusesem un cosmar. Cu fiecare secunda, aceste ganduri prindeau contur, insa cand in timpul orei de romana, un agent de la politie, ne-a calcat pragul clasei, mi-a taiat orice gand cum ca totul ar fi fost un vis. 

- Buna ziua. Deranjez ? Intreba agentul. Avea in jurul varstei de 35 de ani, putina barba si uniforma ii arata impecabil. 

- Nu. Intrati, va rog. 

- Nu am sa va retin. Zise agentul afisandu-se catre clasa. S-a dus langa catedra si dupa ce si-a dres glasul a facut anuntul devastator pentru tot ce nutream.  Vin din partea politiei . Sunt agentul Radu Panait si am fost trimis la liceul dumneavoastra pentru a face un anunt de interes public. In weekendul acesta a avut loc o bataie, o altercatie intre niste indivizi periculosi. Au stat in umbra, iar acum au iesit la suprafata. Sunt implicati tineri, poate chiar de o varsta cu voi, poate chiar mai mari. Va rugam sa fiti atenti si orice scena la care asistati sau daca auziti pe cineva care este din greseala bagat in asa ceva, nu ezitati sa ne contactati. Va putem ajuta.

Jocul destinului - Vol. IIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum