Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 12- Anonima si Alex

Vorbeam de cateva zile bune. Incepuse sa afle ceea ce imi place, ce muzica ascult, culori, flori etc. Mi se parea ciudat si mai mult decat atat imi stia si programul. Trecuse abia o saptamana iar eu zvacneam la fiecare mesaj pe care il primeam. Bineinteles ca eram o eleva a unui alt liceu eram mai mica cu un an si ma chema Andreea - un nume comun. O mascare buna.

- Si daca afla, Mayla ? Ce te faci ?

- Andrada, nu are de unde sa afle. Nu e ca si cum vorbeste si cu Mayla in acelasi timp. Stai linistita.

Pana la urma, nu trebuie sa afle nimeni nimic din ceea ce faceam. Totul avea sa ramana secret. Era o zi ploioasa de octombrie, iar asta ma macina. Abia imi cumparasem niste cizmulite din mall si speram sa nu le fac ferfenita din prima zi. Proasta idee. Ploua destul de tare si speram ca la ora 2 cand aveam sa ma ocup de organizarea balului alaturi de Cristina Martea , ploaia sa se opreasca. Ma inscrisesem in organizarea balului. Speram ca era o idee buna.

La ora stabilita bobocii in grupulete se aliniasera asteptand-o pe Cristina sa le dea indicatii. Ne aflam in sala mica de sport iar mirosul de praf si aer statut imi invadase narile. Bleach !

Andrada statea langa mine si tocmai imi zisese ce scrisese Alex:

,, Eu am ajuns la liceu la mine. Vorbim cand plec. ☺ ''

- Ce mincinos! Am zis infumurata.

Stiam ca nu era la liceu, cel putin eu nu il vazusem. Dar asta era ultimul meu mesaj primit de la el. Andrada ma saluta si mi-a facut cu ochiul iesind pe usa. Am rasuflat vazand bobocii dezorientati.

- Mayla, cand vine Cristina ?

- Imediat. Am zis apeland-o.

Si trantind usa in stilul sau caracteristic, isi facuse aparitia.

- Dragilor, scuzati-mi intarzierea. Mayla fa-te utila si ajuta-ma cu astea. Avea cateva pungi mari cu haine.

- Ce sunt astea ? I le-am luat incercand sa nu le scap.

- Moda de anul acesta. Iar tu vei defila. Nu ?

Fara sa ma astepte sa spun ceva, a inceput sa tipe la boboci, care pareau mai putin entuziasmati vazand-o pe Cristina. Am rasuflat usurata si incercand sa ma dezmeticesc, m-am uitat pe lista participantilor. Usa scartai usor, iar o voce care abia se drese mi se adresa:

- Hei.

- Uhmm.. Si mi-am ridicat privirea. Buna. Am reusit sa zic incat sa nu par ca si cum printul visurilor mele venise sa salveze printesa la ananghie.

Era Alex Ciucu. Enervantul si tipul cu o gramada de masti, ce ma jignise, ma enervase si iritase la culme, ma ridicase in sentimente dulci si ma coborase in isterii, iar catusi de recent reusisem sa il naucesc de cap, facandu-l sa isi piarda vremea cu o anonima. Hainele sale erau uscate, semn ca a stat in masina cat l-a asteptat pe fratelele lui si i-a scris anonimei. Trebuia sa par naturala, pana la urma nu vorbea cu Mayla ci cu anonima.

- Poti sa imi zici unde este proful de sport ?

- Nu l-am vazut azi deloc. Cred ca deja a plecat.

- Mersi. Ma privea lung, dar oarecum prietenos. Nu mai avea aroganta aceea nejustificata si infecta de acum un an. Era o oarecare imbunatatire.

- Nu ai pentru ce.

Si pleca fara nicio alta precizare, eu reusind sa imi continui activitatea, zambind tamp.

- Mayla, ce ai ? ma intreba Cristina, care speram sa nu fi observat ca am discutat cu fostul ei.

- Nimic, mi-am amintit ceva. Cum sunt bobocii ?

- Am de lucrat cu ei.. Si fir-ar! Am uitat sa merg pentru sponsorizari. Ma ajuti ?

- Da, dupa pregatire. E ok ?

- Sigur. Vorbim. Poti pleca, de aici preiau eu.

Si i-am inapoiat listele, plecand in graba. Andrada nu mi-a raspuns la telefon, iar afara,in fata portii singura masina care inca mai era parcata era cea a lui Alex. Fratele sau m-a vazut pe geam si mi-a facut un semn scurt din mana, zambindu-mi. I-am raspuns politicoasa, iar in acel moment simteam cum voiam sa fiu pe orice alta planeta doar acolo nu.

Si totusi asta a fost o experienta ceva mai placuta, ca atunci cand in ora de franceza din saptamana urmatoare, prinsa in niste discutii ceva mai aprinse si inflacarate cu Mister Alex, profa mi a smuls telefonul din mana, care a continuat sa vibreze primind mesaje de la el.

Discutiile mele cu Alex au evoluat de la un un prag copilaros si cu o tenta mult mai palpitanta as putea sa zic. Bineinteles asta datorita faptului ca el se plictisea, mintea ii zbura si pe deasupra mai era si racit, astfel ca primul mesaj care a facut-o pe Andrada sa rada a venit:

,, Abia ce m-am trezit si am cam racit. Vreun remediu ? ''

,, O asistenta ceva. Un ceai, niste pastile. ''

,, Te oferi tu ? As accepta cu mare interes. ''

,, Da, Alex asteapta-ma. Da-mi adresa. ''

,, Daca nu te imbraci in ceva de dantela si un halat alb nu se pune. ''

,, Notat. Altc..'

Si probabil ca i-as fi trimis mesajul daca profesoara Sava nu imi lua din fata telefonul. Speram ca ecranul as se blocheze si sa nu trebuiasca sa citeasca acele cuvinte usor cam deocheate.

Nu stiu ce putea sa se complice, sa avanseze jocul acesta de cuvintre dintre anonima si Alex sau viata mea sa devina si mai manipulata de mana destinului ? Pana la urma Alex nu avea cum sa afle ca sunt eu, nu !?