Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 43 - Pe platourile de filmare

Incepuse sa fie chiar cald. Soarele prindea puteri destul de mari pentru luna Martie in care ne aflam, iar asta oarecum o indispunea pe Oana, draga noastra colega care regiza fiecare miscare, unduire a corpului. Credeam ca avea sa devina un regizor chiar bun. 

- Stop! Strigase pentru a-l opri pe Tudor care trebuia sa se urce in masina lui.

- Dar ce am facut ? Intreba el,iritat.

- Cand te urci in masina, nu te urci in troleu, esti un om de afaceri pentru numele lui Dumnezeu. Fa-o cu stil ! Gesticula. Isi luase chiar o sapca alb negru pe care scrisese cu markerul: Regizor pe platouri. 

- As putea sa trec eu pe acolo in momentul ala ? intreba Iasmina, provocandu-l pe Tudor sa pufneasca in ras.

- Iasmina, tu esti personajul pozitiv..Ce sa cauti in scena asta ? Sa ii deschizi portiera !? Starnise rasul Oana cu umorul ei si in randul lui Lucian si al Deliei, o alta colega. 

- Uite, eu ma gandeam ca nu mi se potriveste rolul..Adica..

- Si acum spui ? O brusca verbal Lucian, aruncandu-i o privire plina de rautate.

- Pai.. Si asa am filmat mai mult scene introductive. 

- Super ! Zise ironica Oana. Schimbam rolurile..Ma privise rugator. Mayla ?

- Fie. Sa incepem acum sa vedem daca e ok. Am reusit sa ii calmez. 

Si din acel moment, pentru a evita viitoarele conflicte a trebuit ca eu sa infaptuiesc viitoarea domnisoara avocat. Astfel ca filmarile au inceput intense, mai ales ca premiul cel mare era o suma destul de consistenta plus premierea la Bucuresti. 

Astfel mi-am luat un costum negru, cambrat pentru a arata ca o avocata de prestigiu. Diplomatul il tineam i mana stanga coborand treptele liceului, inspre holul central, unde aveam sa ma intalnesc cu omul de afaceri Tudor. Acesta se uita la ceas, extrem de agitat. Isi intrase in rol. Trebuia sa recunosc ca ceasul Rolex pe care il potrivise la mana dadea viata personajului sau. Isi facuse parul intr-un mod dichisit, mirosind a parfum mult mai mult decat deobicei.

- Domnule Alexandrescu, imi pare nespus de rau pentru intarziere. 

- Nu este nicio problema. Si s-a intors pentru a-mi intinde mana sa. 

Ma privea analizator, ca si cum voia sa vada ceva. Parea ca nici nu ma cunoaste. Intr-adevar nu ma vazuse niciodata imbracat asa, cocotata pe tocui cui negre, cu diplomat, machiata intr-un stil matur cu un aer de adult. Ne-am indreptat spre holul lung, oana tipand. 

- Opriti! Perfect! 

Si a venit si m-a luat de gat astfel incat daca nu ma sprijineam de marginea unui dulapior, aveam sa cad. Lucian mi-a intins un pahar de ceai si m-a strans usor in brate. I-am multumit, apoi m-am retras cu Oana in holul central. Trebuia sa mai filmam cateva scene. 

- As vrea sa lasi diplomatul in scena urmatoare. Am pregatit niste acte luate de pe net pe care trebuie sa i le dai lui Tudor. Si ca sa facem scena mai amuzanta Iasmina va aparea ca secretara neindemanatica.. Ce zici ?

- Eu zic ca va iesi ceva amuzant. Am ras usor. Insa problema e la ea..Asa ca succes. I-am zis, facand-o sa isi dea ochii peste cap.

- Ai dreptate. Si a plecat catre Iasmina pentru a-i explica cu stau lucrurile.

Delia in ziua respectiva avea rolul de ,,make up artist,, Ne mai dadea cu luciu pe mine si Iasmina, ne aranja hainele la spate pentru a nu se vedea urat sau avea grija sa nu iasa tot felul de detalii aiurea in cadre. 

- Ai nevoie de putin luciu ?

- Da, daca nu te deranjeaza. I-am raspuns incercand sa imi privesc reflexia intr-un gea al unei usi.