Jocul destinului - Vol. III

Carpe 78 - Carpe diem

Capitolul 8 / 10 - Sper sa va placa si mai ales de la partea in care Mayla scrie pe blog sa ascultati melodia. Orice like si comentariu conteaza ! Nu uitati de concurs

Pasii mei marunti strabateau holul albicios condusi de Miruna. Nu era aglomerat, fiind o clinica privata. Mi-am strans halatul alb pe langa corp si am pasit in camera 12. Erau doua paturi: unul gol cu asternuturi albe imaculate si pe unul zacea Bogdan. Era slabit, mai slab decat deobicei, caci niciodata nu avusese vreo constitutie impunatoare, bine definita. Cand m-a vazut a zambit. Am dat din cap in semn de salut, iar Miruna care era imbracata intr-un halat a carui nume era inscriptionat in dreptul pieptului, pe buzunar, mi-a spus ce se intamplase. 

- Are dou coaste rupte, cateva vanatai urate la nivelul abdomenului si o plaga la una dintre tample. I-am facut toate analizele posibile si nu are hemoragie interna. Deci vei supravietui, ai auzit !? 

Se intoarse catre Bogdan si i-a zambit intr-un mod impunator, iesind din salon. M-am apropiat de el. Perfuzia era aproape plina, semn ca abia i-au pus-o. Ochii ii erau slabiti, stinsi, posibil de la analgezice si de la oboseala. Trecusera mai bine de 12 ore de cand era internat si imi parea rau pentru el. 

- Voiam sa iti aduc ceva dulciuri, dar Miruna nu m-a lasat. 

- Stai linistita. 

I-am atins mana in care era perfuzia. Am respirat adanc. 

- Vreau ca tot ceea ce s-a intamplat sa iti fie o lectia de viata. Intr-o buna zi vei avea copii si sa nu ii lasi sa ajunga niciodata prada unor pliculete de 2 pe 2 centimetri sau unor ierburi toxice. Si sa nu te demoralizezi ! 

A inceput sa rada, desi s-a oprit imediat deoarece cred ca il durea fracturile coastelor. 

- Eu vorbesc serios! Nu mai rade. 

- Nu.Nu rad de asta. Rad ca acum o saptamana iti tineam eu morala despre femei si barbati in general, iar tu acum imi tii morala despre viata.. Ironic nu ?

- Eu stiu ca m-am maturizat pe tot parcursul anului asta. Si tu ai contribuit la asta.. 

- Dar si Matei, nu ? A spus el zambind. 

- Da. 

- Chiar, ar fi mai putin deprimant daca mi-ai spune ce ai de gand sa faci cu viata ta. 

- Sunt invitata la gratar cu ai mei si ai lui. Intalnire de gradul 0.. Am spus chicotind entuziasmata.

- Sa inteleg ca devine treaba oficiala ?

- Cam da.. Asa se pare..

- De ce mi se pare ca nu esti sigura ?

- Pentru ca imi este frica ca facem anuntul si poate lucrurile nu merg cum trebuie, ii pierd ca prieteni pe amandoi si pe el si pe Anemona sora lui, iar ai nostri nu vreau sa se certe din cauza asta... Am zis rasufland usurata.

- Ohh, Mayla.. Te inteleg. Dar el daca vrea sa isi asume riscul asta, de ce nu ? Meriti ca totul sa fie oficial si stiiu de la baieti ca de multi vrea sa ti pregateasca o surpriza. Si Miruna a pomenit de ceva.. A zis el tusind usor.

- Oau, toata lumea stie numai eu nu !? Am zis si mai entuziasmata ca prima data.

- Va fi bine. Traieste-ti viata. Esti tanara si bucura-te ca nu m-ai cunoscut mai devreme... A zis el melancolic. 

- De ce ?

- Mayla daca ne stiam de cand ai inceput liceul, posibil sa fi fost impreuna. Nu stii prin cate a trecut Niky si acum a-i fi fost mult mai trista. Politie, conflicte prin parcare, arogante care nu au dus nicaieri, iesiri cu baietii prea dese punandu-te pe locul doi, probleme cu droguri..Bucura-te ca esti cu o persoana care vrea sa te protejeze, iti ofera siguranta, posibil pasiune si clipe minunate. Daca nu incerci, vei trai cu regretul asta tot timpul.. A facut o pauza. Carpe diem !