Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 34 - Lesinul

Mirosea a carti imbacsite de praf si cultura. Profesoara de romana era in fata mea si isi astepta cartile pe care batranica cu ochelari care lucra la noi la biblioteca nu se grabea sa i le aduca. Profesoara s-a intors cu fata catre mine. Era mica de statura, cu ochelari rotunzi si mirosea usor a naftalina. Desi nu era foarte batrana, avea o voce pitigaiata si mereu credeai ca ii este rau.

- Mayla, ce surpriza ! Zise ea, zambind calduros.

- Saru' mana. Am zis politicoasa, incercand sa o depistez pe bibliotecara cu privirea.

- Ce vrei sa iti iei ? 

- Baltagul. Am raspuns fara a sta pe ganduri. 

- Il recitesti, sa inteleg ?

- Da, l-am cam uitat. Am incercat sa nu par stanjenita din cauza conversatiei. 

- Sa imi amintesti ca la ora, azi, sa va spun in clasa de un concurs. 

- Sigur. 

Bibliotecara s-a intors cu bratele pline de carti. I le-a dat profesoarei cu o oarecare stangacie, apoi salutand-o, i-am cerut doamnei, ,, Baltagul,, . Nu am asteptat mult, insa soneria s-a auzit. Am iesit in graba, pe hol izbindu-ma de un tip inalt care mergea in directia opusa. 

- Uita-te pe unde mergi. Striga el, facandu-ma sa ma opresc. Era Vlad. 

M-am uitat pret de cateva secunde la el. Nu ne mai vazusem de saptamani bune. Mi se parse lipsit de respect ca nu venise la majoratul meu, mai ales ca ma anuntase cu putin timp inainte. El urma sa aiba bacul si cu siguranta nu mai avusese timp si de alte activitati sau de prieteni. Mi-a zambit oarecum jenat.

- Scuze, nu stiam ca esti tu..

- E ok. Cum merge cu bacul ?

- Nasol. Urasc romana...vad ca tu nu. Si imi arata cartea pe care o tineam in mana.

- Succes..Eu intarzii. Si am zis fara tragere de inima, plecand.

In ultimul timp ne distantasem ingrozitor de mult. El avea bacul iar asta ii ocupa tot tmpul. Abia mai avea timp sa isi dea vreun check pe la Mc sau unde mai chiulea. Oarceum evenimentele din viata mea din ultima vreme m-au tinut ocupata. De Diana nu mai stiam nimic. Incetase sa mai vorbeasca cu mine de cand i-am spus ca am vorbit cu Alex Ciucu, iar Elena se suparase ingrozitor pentru ca plecasem de la petrecere ca sa il ajut pe Bughi. In drum spre clasa, am intalnit-o pe Nicoleta Patrisia. M-a salutat zambindu-mi scurt. I-am raspuns politicos. Mi-am amintit de Bogdan, lucru ce iarasi mi-a amintit de intreaga situatie in care eram.

In clasa era aceeasi harmalaie ingrozitoare. In ultima banca Pogonici asculta manele cu niste colege din jurul sau, Tudor lucra ceva pe laptop-ul sau, Casandra trimitea mesaj pe telefon, Andrada citea, Iasmina stergea tabla fara spor, iar restul de colegi radeau sau mancau. Intr-un cuvant: plictisitor. Dupa doua ore in care mai mult am citit din carti si am scris destul de putin, ora de romana nu s-a lasat prea mult asteptata. Profesoara de cum a intrat mi-a zambit foarte prietenos si asezandu-se la catedra si-a dres vocea intr-un mod in care captase intreaga clasa, lucru care nu se mai intamplase de ceva timp.

- Copii, am primit anuntul unui concurs, insa unul cu videoclipuri. 

- Ce tare! Exclama Codrin. 

- Tema concursului este lectura, cartea, biblioteca, orice lucru care te duce cu gandul la carti. Scoala, facultate, biblioteca de acasa, cea de la liceu, orice.

- Ce trebuie sa facem ? Intreba Lucian cu un usor interes. 

- Trebuie sa va ganditi la un fir al povestii pe care trebuie sa il transpuneti intr-un videoclip de minimum 3 minute maximum 15. De altfel trebuie sa fie intre trei si 7 persoane. Bineinteles toti cei care participa vor primi un zece.