Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 19 - Pregatiri

Mai erau doar trei zile. In ultimele zile tot ce am facut a fost sa alerg dintr-o parte in alta a orasului pentru a imi face manichiura, sa stabilesc ce coafura vreau, sa imi aleg prajiturile pentru candy bar si sa stabilesc lista de melodii pentru dj. La restaurantul hotelului unde aveam sa imi fac majoratul, discutasem cu chelnerii in parte si cu managerii toate detaliile. Totul era planificat punct cu punct. 

Acasa la croitoreasa, ma priveam in oglinda dreptunghiulara. Nu imi credea ochilor. Rochia era exact cum o desenasem eu in schite.Era facuta din vreo cinci materiale diferite combinate in doua culori: bleumarin si turcoaz usor deschis. Era cu adevarat ceea ce imi doream si ceea ce reusisem sa mazgalesc pe foile inmanate croitoresei

- E superba! 

- Ma bucur ca am reusit sa fac ceva ce iti place! 

Chiar daca majoratul meu intrecuse de mult timp bugetul alocat, mama parea mandra de parca luasem bacul si intrasem si la vreo facultate de prestigiu. Iar eu ? traiam doar momentul. In ultimele zile nici nu mai vorbisem cu colegii, luandu-mi o adevernta medicala, pentru ca la scoala nu se mai preda si era perioada aceea letargica dinaintea vacantei de Craciun. 

In masina melodiile de Craciun iarasi umpleau atmosfera, eu amintindu-mi ca am cateva telefoane de dat pentru a verifica ce note mi s-au mai pus in catalog. 

- Andrada ? Neata !? 

- Hei sarbatorito ! Ce faci ? 

- Bine, abia am plecat de la croitoreasa. Zi-mi, ce se aude la orizont ? Ceva note ?

- Nu stai linistita. Acum trebuie sa vedem un documentar si dupa ne lasa sa plecam. 

- Minunat. Suna-ma dupa. 

Mama era mai stresata decat deobicei. O intelegeam. Nu in fiecare zi unica fiinca pe care o ai are majoratul la care invita peste 50 de persoane. 

- Ti-a pus vreo nota ? Absente ceva ?

- Note, nu, dar absente cred ca voi avea. Unde mergem ?

- Mergem la coafor. Trebuie sa vorbesti cu Loredana cum sa te faca la par. 

- Sa nu uiti sa suni la salon. 

- Ahh! Uiatasem. 

Imi era mila de mama. Tot timpul dadea telefoane si se ocupa de tot, de pregatiri, de casa, de cumparaturi, de mine, de bunica, de familie in general, de serviciu. De multe ori nici nu stiam cum de mai are timp sa respire. 

In dupa amiaza zilei ce a urmat, am vorbit in continuu cu Matei Mecheci. Eu i-am trimis cateva oze cu noi de cand eram mici, iar el mi-a trimis zeci de rugaminti ca ar face orice numai ca pozele acelea sa nu apara pe facebook. Era un tip amuzant. Era la Brasov pentru un proiect cu facultatea, dar asta mi-a zis ca nu il va impiedica sa ajunga in cele din urma si la majoratul meu. 

Sincer, nu am fost prea incantata de idee si credeam ca nu mai avea sa ajunga. Insa telefonul de la Elena, m-a entuziasmat incat sa uit de ceea ce vorbisem cu Matei. Aflasem ca Niky plangea zilnic la scoala si se retrasese de toti cei din clasa, ba chiar mai mult, intr-o pauza a intrebat-o pe Elena daca aveam sa mai vin pe la scoala. Elena i-a raspuns ca ma pregatesc pentru majorat. 

- Imi e mila de ea sa stii..

- Si mie, dar nu am chef sa imi stric buna dispozitie pentru ea. Am replicat taios. 

- Eu acum plec sa iti iau cadou cu astia de la mine din clasa. Vorbim mai tarziu. Ok ? 

- Sigur. Vezi sa fie ceva frumos, totusi. 

 Mi-am privit rochia ce statea suspendata de marginea dulapului. Nu puteam sa cred ca imaginatia mea prinsese contur, ca mai bine de jumatate din invitatiile date au sosit cu un apel de confirmare sau cu un mesaj si cu siguranta nu stiam la ce sa ma astept. Totul parea atat de desprins din povesti si parca totul luase o intorsatura favorabila vietii mele. Trecusera aproape doua saptamani de cand nimic dramatic sau palpitant nu imi mai schimbase cursul vietii, iar asta ma bucura teribil. Speram doar ca asta sa nu fie linistea dinaintea furtunii. 

Nota autoarei: Cine vrea dedicatia la urmatorul capitol, care va descrie in detaliu majoratul Maylei si probbail va fi cel mai lung capitol de pana acum, sa lase un comentariu.