Jocul destinului - Vol. III

Capitolul 39 - Scenariul

Uitasem cat de comfortabila este canapeaua din sufragerie. Ai mei plecasera dis-de-dimineata in scurta calatorie pana la rude si aveau sa ramana acolo o zi sau cel mult doua. O migrena ingrozitoare mi-a dat liber din partea mamei, sa raman acasa. Astfel toata casa era in mainile mele. Asa ca, inconjurandu-ma de un castron de popcorn, niste sendvisuri si un pahar de suc am inceput sa ma uit pe HBO. Doamne, cat imi lipsese acest canal ! 

In jurul orei zece, telefonul meu s-a aprins. Primisem un mesaj de la Andrada, prin care ma anunta ca ii era dor de mine, dar era fericita ca are mai mult loc in banca si in dupa amiaza aceasta trebuia sa ma intalnesc cu toti cei care eram prinsi in proiectul cu filmul la romana. Am zambit la vederea mesajului. Trebuia sa recunosc ca mi-am amintit de Tudor. Mi-am privit mana, care nu ma mai durea, insa din pacate se invinetise usor. Slava Domnului, ca pana se intorc ai mei, avea sa imi treaca. 

Ma jucam cu franjurii posetei mele negre, in asteptarea lui Tudor si a Oanei. Eram la o cafenea, spatioasa a micului nostru oras. Muzica se auzea in surdina. Chelnerul a venit si ne-a luat comanda. Intr-un final, dupa cateva glume proaste care apartineau lui Lucian, care ca bonus se pozitionase fix langa mine, au ajuns si ei. 

Oana exact ca o secretara devotata a impartit o foaie A4 fiecaruia pe care se intindeau mai multe randuri. 

- Ce e asta ? Intreba dezorientata Iasmina. 

- Scenariul. Spuse Oana zambind. 

- Ne scuzati de intarziere, totusi. Si isi arunca pe masa cheile masinii, astfel incat sa il faca pe Lucian sa faca o grimasa. I-am dat un picior pe sub masa, semn sa se potoleasca.

- Bun. Am zis eu. Comandati si voi ceva ? 

- Aham. Chelnerul se apropiase si Tudor si Oana, care erau la masa, pozitionati in coltul opus au comandat doua expresso.

- Deci ? Intreba Lucian citind randurile. 

- Hotaram acum fiecare ce rol are, fara sa existe replici in contradictoriu. Zicand asta, Oana ii privise pe Lucian si pe Tudor.

Scenariul in punctul meu de vedere, era structurat bine, ideile mele fusese adaugate si intr-adevar voiam unul dintre rolurile principale. Scenariul pe scurt era acam asa.

Doua fete diferite din punct de vedere al planurilor de viitor sunt colege in aceeasi clasa. Astfel scenariul le prezinta pe fiecare cu hobby-urile lor si visele lor. Ana, este personajul pozitiv, care vrea sa ajunga un avocat de prestigiu, ii place foarte mult sa citeasca si ii plac plimbarile prin parc. Maria, este cel de al doilea personaj, ea vrand sa ajunga secretara intr-o companie multimiliardara si sa se marite eventual cu seful ei. Ii plac foarte mult masinile si sa iasa in club. Pana aici scenariul, parea destul de banal, insa baietii: Lucian si Tudor aveau doua roluri importante. Tudor avea sa fie directorul companiei unde dupa terminarea lieului Maria avea sa fie angajata, iar Lucian, un important om de afaceri care va avea nevoie si de serviciile lui Tudor si de Ana, drept avocat. Iar de aici lucrurile vor lua o directie diferita, iesind in avantaj cea care a fost cea mai apropiata de carti, adica Ana. 

- De altfel vom avea nevoie si de personaje secundare: colegi de clasa, prieteni etc. 

- Bun. Fiecare eu zic sa propuna cate un nume. Spuse Tudor, toata lumea fiind de acord cu el. 

Iasmina insista sa fie exemplul pozitiv, Oana nefiind de acord au inceput cateva mici neintelegeri. Dupa ce l-am oprit pe Lucian din a rade, m-am oferit sa remediez situatia.

- Eu voi fi Maria, iar tu Iasmina, poti fi Ana. 

- Sa inteleg ca cineva vrea sa fie plimbat cu masina mea din nou.