Frumoasa Bestiei

Capitolul 3

Hayden statea pe scaunul de langa patul meu.

Era incordat, pregatit sa se apere, in cazul in care aveam sa il atac.

De parca as fi putut sa sar din pat.

Pff...

Plus ca, tipul era ca un munte, iar pe langa el paream un spiridus.

Cum as fii putut sa il atac?

Insa atitudinea lui fata de mine, arata opusul.

Nu prea imi amintesc bine tot ce s-a intamplat dupa ce m-au prins in biroului doctorului, insa am o mica banuiala ca lui Hayden ii cam era frica de mine.

Nu avea nici o urma pe corp care sa imi dea de inteles ca l-am atacat sau ceva, insa, cu siguranta s-a intamplat ceva in timpul cat mi-am pierdut constiinta, pentru ca sincer, nu ii intelegeam postura defensiva.

Si cum nici eu nu aveam vreo urma pe corpul meu care sa imi dea vreun indiciu ca Hayden m-a atacat cumva, am ajuns la concluzia ca lui Hayden ii era frica de ceva.

Ceva din mine poate?

Dar ce?

Oare sa fi fost transfuzia aia si ce scrisese doctorul?

Despre faptul ca eram L001-1?

Oftez, si, dupa ce imi gasesc o pozitie mai comfortabila in pat, astfel ca puteam sa il vad mai bine, imi dreg vocea, pregatindu-ma sa spun ceva.

Linistea asta ma enerva la maxim.

Plus ca, aveam nevoie de niste explicatii mult mai bune.

Notitele doctorului erau mult prea... fantastice.

- Cr... cred ca da! ii spun incet, dupa o mica dezbatere in capul meu.

Cum ultima lui intrebare inainte sa imi pierd constiinta a fost: "Sa inteleg ca ai avut o lectura plecuta, corect?", m-am gandit sa ii raspund la intrebare.

Pentru prima oara de cand m-am trezit, am observat o altfel de emotie pe fata lui Hayden, inafara de frecventa furie: confuzie.

Dupa cateva secunde de liniste, Hayden a reusit sa isi gaseasca vocea si sa imi raspunda.

- Poftim? ma intreaba el, incercand sa isi pastreze o fata serioasa.

- Adica, stii tu... Cand m-ai gasit in biroul doctorului - fapt pentru care imi pare atat de rau, pentru ca stiu ca nu aveam dreptul sa fac asa ceva, apropo - m-ai intrebat daca am avut o lectura placuta. Si eu ti-am raspuns ca da, cred ca am avut o lectura placuta. Si asta, daca, prin absurd, sa spunem ca ceea ce a scris doctorul este adevarat. Adica, pe bune, cati oameni au reusit macar o data in viata sa dea peste o baza militara super secreta ca a voastra. Si tocmai eu- Asta este o baza militara secreta, nu? ii spun repede.

Hayden ma priveste putin, si apoi incepe sa rada.

Cu lacrimi...

Sincer, la reactia asta nu ma asteptam.

Evident, nu s-a oprit din ras. A continuat sa se amuze pe seama mea, stergandu-si, din cand in cand, lacrimile de pe obraz.

Ce era asa de amuzant?

Era o gluma pe undeva sau ceva?

- Ce am zis de pare asa de comic? il intreb enervata, vazand ca nu se mai oprea din ras.

Intrebarea mea il face sa se opreasca, doar ca apoi sa se ridice de pe scaun, fapt ce m-a facut sa realizez ca tipul chiar arata ca un munte, si sa se apropie de geam.