Frumoasa Bestiei

Capitolul 13

PENTRU LUPUTIANISOARA si FLOWER518, care imi dau mereu mesaje pe privat :))

***

"Esti o Miriad, scumpo!", rasuna vocea bunicii in mintea mea, facandu-ma sa ma trezesc din abisul in care cazusem.

Pluteam deasupra unei mari albastre...

Apa era atat de limpede, incat se putea vedea, prin ea, nisipul auriu intesat de alge, scoici, raci si tot felul de pesti multicolori.

Nu stiam unde ma aflam exact, insa, era clar ca nu mai eram prin apropierea vreunui loc cunoscut.

Uitandu-ma in sus, pe cer, observ Pamantul, Luna si Soarele.

Unde naiba eram daca puteam vedea Pamantul?

O lumina puternica m-a orbit apoi, facandu-ma sa imi inchid ochii.

Cateva secunde mai tarziu ii deschid, realizand ca lumina a inceput sa fie din ce in ce mai slaba, prinzand o forma de corp uman, facut numai din lumina, plin de semne si tot felul de simboluri.

- Aceasta este forma ta naturala! imi spune creatura din fata mea. Noi, Miriazii, suntem fiinte ale naturii, facute numai din materie pura. Scopul nostru este sa mentinem echilibrul dintre cele doua lumi de pe Pamant. Nu iti fie frica, copila. Acum, ca esti la inceput de drum, vei avea de trecut prin probe dificile pentru a-ti atinge scopul final. Accepta-ma si vei afla despre ceea ce vorbesc! imi spune creatura, deschizandu-si bratele pentru a o imbratisa.

Imi intind mainile si, apoi, incep sa ma apropii de creatura, fara sa pun la indoiala vreun cuvant.

Nici nu aveam de ce...

Nu ma simteam amenintata de ea, ba chiar, simteam ca trebuie sa fac asta.

Sa o iau in brate.

Sa o accept...

In momentul in care am imbratisat creatura, trupurile noastre s-au contopit, facandu-ma sa simt fiecare pas al procesului de unificare a corpurilor noastre.

Nu a fost ceva dureros, insa, sa simti cum primesti un alt corp in corpul tau, cum fiecare celula a ta se uneste cu celulele altei persoane sau, ma rog, a unei creaturi, trebuie sa recunosc ca m-a facut sa ma m simt ciudat.

Dupa finalizarea procesului de contopire, am simtit o presiune in mintea mea, de parca creatura cu corpul din lumina incerca sa ne uneasca si mintea.

Prezenta parea asemanatoare cu cea a vocii bestiei din mintea mea, asa ca i-am permis sa le contopim.

Dupa ce mintile noastre s-au unit, am realizat ca, in afara de faptul ca mi-am acceptat rolul de Gardian al celor doua lumi, mai era si faptul ca, fiinta cu corpul stralucitor -adica Miriadul din mine pe care bunica l-a antrenat in tot acest timp, insa care a fost tinut in stare latenta- mi-au fost deblocate toate cunostiintele legate de ceea ce inseamna sa fii un Miriad.

Cunostiinte, care m-au facut sa deslusesc anumite lucruri pe care inainte nu le aveam prea clare sau pe care, pur si simplu, nu le stiam.

Era ciudat sa stii totul, totusi.

Aproape totul.

Unele lucruri erau un pic in ceata.

Insa aveam destul timp sa le deslusesc si pe acelea.

Puteam vedea in trecutul, prezentul si chiar viitorul meu.

Un lucru care nu prea m-a incantat.

Era datoria mea sa ma asigur ca cele doua lumi sa convietuiasca in pace, chiar daca asta insemna sa imi pierd si viata, incercand sa fac asta...