Frumoasa Bestiei

Capitolul 24

- Bau! se aude vocea bunicii, trezindu-ma dintr-un vis frumos.

Trecusera aproape trei saptamani de cand intrasem in corpul fetei.

Cum nu si-a folosit corpul si a fost conectata la aparate timp de zece ani, muschii ei erau atrofiati asa ca a trebuit sa mai stau prin spital pentru recuperare, care se intampla intr-un pas alert, datorita puterilor mele; in ciuda insistentelor mele de a iesi din spital, a trebuit sa mai stau ceva timp.

Si chiar daca puteam sa merg singura si sa fac orice fel de activitate fizica, bunica a insistat sa mai raman cateva zile, care au devenit saptamani, in cele din urma, pentru a ma recupera complet.

- Cum te mai simti, Amelie? intreaba bunica.

- Cine? o intreb confuza.

- Tu, scumpo! Tu esti Amelie! Amelie Crawford. Nu imi spune ca ai uitat cum te cheama!? Acum ai un alt nume. Nu mai esti Isabelle. Nici nu mai poti fii. Ai o alta identitate acum.

Numele fetei era sau, mai bine zis, este, pentru ca acum eu ii folosesc corpul, Amelie Crawford. Inca nu ma invatasem cu acest nume asa ca mereu ma uitam confuza cand cineva ma striga pe acest nume.

- Oricat de mult incerc, imi este greu bunico!

- Te inteleg, scumpo! Eu nu iti spun sa te si schimbi. Doar sa iti folosesti numele pe care il ai acum. Nu mai esti Isabelle, insa nici Amelie nu poti fii. Este doar un nume. Natura ta, personalitatea ta si experienta ta de viata sunt tot ale tale. Nimeni nu ti le poate lua. Ti-ai asumat doar trupul fetei, nu si viata acesteia. Viata ti-o traiesti asa cum vrei tu te acum incolo!

- Stiu, bunico! Doar ca imi este teama. Daca ma va respinge. Cu siguranta nu ma va recunoaste acum. El era indragostit de Isabelle si nu de Amelie. Daca pe Amelie nu o va place?

- Adica pe noua tu? Tu esti Amelie. Nu mai vorbi despre tine la persoana a treia. E ciudat.

- Ma rog. Ai inteles ideea. Daca nu ii va placea cum arat acum?

- Iar eu repet ideea. Este doar un trup. Restul conteaza. Si ce daca acum esti blonda si ai ochii albastri? Ce daca esti slabuta si foarte mica de inaltime? Daca va stii cine esti cu adevarat te va iubi la fel. Doar ca ii va lua ceva timp sa se acomodeze cu trupul tau! mijeste bunica. Pana la urma, Amelie a fost in coma zece ani, ceea ce inseamna ca, acum la varsta de 25 de ani este precum o floricica blanda, gata sa fie mangaiata peste tot!

- Aaa, bunico! Nu imi vine sa cred ca spui asta. Daca inainte mi se parea un munte, dar acum ca sunt o pitica? Iti dai seama cum o sa aratam impreuna?

- Daca exista iubire, ce conteaza cativa centimetri in plus? Te acomodezi tu!

- Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu vorbim despre inaltime, nu-i asa, bunico? o intreb, vazand-o ca rade ca o vulpe sireata.

Nici nu voiam sa ma gandesc la ceea ce facea aluzie bunica...

Eu si Hayden, impreuna...

Fiori imi strabat trupul, facandu-ma sa tremur.

Nu de frica, evident...

- Cand ai de gand sa te intalnesti cu el?

- Nu pot sa apar in fata lui si sa ii strig "Surpriza, m-am intors!". Nu este atat de usor. Sper ca nu ai spus nimanui ca m-am intors! Nu?

- Nu am spus nimanui. Decat tu, eu si ceilalti Myriazi stiu. Deci nu vei incerca abordarea directa? Sincer asa ma gandeam ca vei face. Dar cum vei proceda.