Frumoasa Bestiei

Capitolul 18

Sedinta asta imi sufoca viata din mine.

Si nu pentru ca nu era interesanta - totusi, bunica si ceilalti Miriazi, printre care si Leo (cel pe care il dispretuiam pentru faptul ca l-a scos pe Hayden din sarite prin faptul ca i-a dezvaluit detalii despre planul meu de a ma sacrifica pentru binele celor doua lumi), impreuna cu care discutau soarta lumii, un lucru care trebuia sa fie foarte important - ci pentru ca emotiile lui Hayden era foarte... letale.

Si toate se indreptau asupra mea.

Se simtea tradat, de faptul ca sufletul lui pereche gandea atat de egoist si nu ii pasa de puterea legaturii dintre ei doi, dar si furios de faptul ca l-am abandonat pur si simplu fara sa ii ofer ocazia sa ma ajute cumva in acest razboi.

Era totusi un Alfa, asadar se intelegea de la sine cat de mandru si increzator era de forta lui de a rapune orice dusman. Si asta nu insemna neaparat ca se simtea emasculat de faptul ca o femeie avea sa se lupte pana la ultima suflare pentru binele celor doua lumi,  ci pur si simplu nu putea concepe ideea ca aceea femeie care voia sa se sacrifice era, de fapt, sufletul lui pereche.

Totusi, in ciuda faptului ca Hayden mai avea un pic si turba de suparare, nu a indraznit nici macar o secunda sa isi raneasca, orbit de tradarea mea, vreun membru al haitei.

Le era mult prea loial sa faca asa ceva.

In plus, nu degeaba alesesem sa nu ne completam conexiunea. Pusesem binele haitei pe primul plan, asa ca Hayden trebuia macar sa imi respecte aceasta "ultima" dorinta.

 - Belle, ai putea sa te odihnesti putin! imi sugereaza bunica, vazand cat de mult ma afectau sentimentele haotice transmise de Hayden.

Ii aprob, incuviintand din cap, si apoi ma ridic de la masa.

Ies din camera si apoi incep sa ma plimb pe hol.

Se pare ca Leo, avea un prieten mai neobisnuit.

Inca nu facusem cunostiinta cu el, insa Vera, o alta Miriad pe care bunica reusise sa o convinga sa ni se alature in razboi, mi-a povestit, pe scurt, cate ceva despre prietenul lui Leo.

Vampirul, Adam, avea aproape 200 de ani, si locuia singur in castelul ale carui holuri le strabateam de nebuna.

Nu stiam sigur in ce directie ma indreptam, insa, preferam sa ma las purtata de picioare oriunde, mai ales daca puteam suprima putin durerea pe care Hayden o trimetea spre mine.

Ajung in fata unei usi si o deschid fara sa stau pe ganduri. 

Inauntru nu era nimeni, asa ca mi-am permis sa intru.

Nu erau cine stie ce obiecte prin camera, insa un obiect anume mi-a atras atentie pentru cateva momente.

Pianul...

Am atins usor clapele acestuia, simtindu-ma vrajita de sunetele scoase de acest instrument remarcabil.

Ma indrept apoi spre ferestrele masive si le deschid, iesind pe balcon, lasand pianul in pace.

Oricum nu stiam sa cant la el...

Vera imi spusese ca Adam, in ciuda faptului ca era de acord sa ne ajute sa oprim forta intunecata care pornise acest razboi crunt, nu era o gazda asa de primitoare si mai ales nu ii placea sa ii atingi lucrurile, asa ca cel mai bine era sa raman cu grupul sau ma rog, prin apropierea lor.

Insa, la cum ma simteam, aveam nevoie de putina singuratate.

Chiar daca asta insemna sa il supar pe vampir.

Plus ca, stiam ca vampirul nu avea cum sa ma raneasca.

- Probleme in paradis? aud o voce masculina in spatele meu si apoi pianul incepe sa rasune o balada sfasietoare.