Frumoasa Bestiei

Capitolul 20

Cei nemorti...

S-au facut sute sau poate mii de filme cu ei.

Noi ii stim drept zombi.

Insa acei zombi par acum mai nimic pe langa acesti nemorti.

O umbra intunecata le invelea trupurile putrezite sau in stare de putrefactie, iar membrele lor erau alungite si pline de spini din care curgea un lichid ce parea a fi venin.

Fata sau ceea ce trebuia sa arate ca una, era mai mult o gura mare cu zeci de dinti ascutiti si galbeni, gata sa se hraneasca cu sufletele oamenilor.

Acesti nemorti erau, poate, cel mai mare si urat cosmar creat si adus pe pamant.

Lumea nu mai avea sa fie la fel, daca acestia erau eliberati din casa.

- Si pentru a face totul si mai distractiv, am sa te pun sa alegi, draga mea nepoata!

- Nu sunt si nu voi fii niciodata inrudita cu un... o creatura mizerabila ca tine! ii spun ridicandu-ma odata cu  pozitionandu-l pe Hayden in spatele meu

- Si nici nu ai de ales in aceasta privinta, ma tem. Asta este situatia asa ca obisnuieste-te. Acum, sa ne intoarcem la oile nostre, nepoata! Ai doua posibilitati. Doua incercari sa le spunem. Si anume, vreau sa vad daca esti intradevar un Myriad. Un gardian al Pamantului. Ai de ales intre iubirea vietii tale si toate fiintele de pe Pamantul tau pretios. Ce zici? Suna tentant? Stai ca nu ai auzit parte si mai distractiva! Nu ai sa poti sa il salvezi si pe el si lumea in acelasi timp. Daca ii distrugi pe ei, il vei omori si pe el! Sunt minunati, nu!? De cativa ani tot incerc sa creez arma perfecta sa ma razbun pe pretiosii tai pamanteni si pe ceilalti Myriazi care m-au tradat si m-au lasat singur, in exil!

- Nu stiu pe cine sau de ce esti suparat, dar trebuie sa opresti creaturile alea. Poate gasim o cale si rezolvam problemele tale. Poate daca....

- Liniste! ma intrerupe turbat de furie. Crezi ca ma poti pacali cu vocea ta mieroasa! Nimeni si absolut nimeni nu ma poate opri din a incerca sa distrug lumea asta. Si daca voi reusi voi distruge si lumea voastra, a Myriazilor!

Unchiul meu delira asa ca trebuia sa gasesc o cale sa il opresc.

Valul meu de energie nu putea sa il ucida pe Hayden decat daca...

- Dar si tu esti sau ai fost un Myriad! Cum poti sa distrugi totul? il intreb disperata incercand sa il feresc pe Hayden de privirea lui.

- Asa cum ea m-a exilat asa ii voi distruge eu lumea ei! Sunt puternic si nimic nu ma poate opri! Iar acum iti voi dovedi ca nu exista cale de intoarcere.

Apoi, din mana sa a facut un gest.

O umbra rece a alunecat spre noi si a intrat in Hayden, facandu-l sa inspire profund.

- Cum ai ajuns asa? Ce ti-a putut face bunica de ai ajuns atat de tare sa o urasti! Sa negi rolul tau pe lumea asta? Sa iti ranesti fratii de viata? De ce? ii spun, simtind ca sufletul curat a lui Hayden a fost patat de intunericul unchiului meu.

- Stiu ce incerci sa faci! Dar nu iti merge. Nu mai trage de timp, pentru ca tot nu voi renunta la planul meu! Mai bine gandeste-te ce vei face de acum incolo, acum ca prea iubitul tau suflet pereche nai are putin si devine un nemort. Si, daca tot esti curioasa cum am ajuns in halul acesta, o sa iti spun eu niste lucruri despre scumpa ta bunica care iti vor zdruncina complet increderea in ea. Nu este asa cum o stii tu! Este rea si parsiva si face totul sa para mereu ca ea este mereu cea nevinovata.

- Ce tot spui acolo? Ca bunica te-a adus in acest hal? Imposibil! ii spun pe un ton hotarat, necrezand minciunile lui.

- Ba sa crezi! M-a exilat din lumea noastra! M-a lasat sa mor! Si stii bine ca noi nu putem sa traim in afara lumii noastre. Asa ca am fost fortat sa ma hranesc cu o altfel de energie. Materie intunecata. Cu energia celor care nu au fost meniti sa intre in lumea noastra, ci au fost exilati in Iad. Cu energia lor m-am hranit zeci de ani, devenind ceea ce sunt acum. Si ceea ce a devenit Hayden.

- Imi pare nespus de rau! Dar chiar nu stiu cum sa rezolv aceasta
situatie. Poate e mult prea tarziu sa indreptam lucrurile dintre tine si bunica, insa poate putem sa salvam ceea ce a mai ramas din sufletul tau si sa oprim acest dezastru.

Ma uit in jurul meu in incercarea de a gasi ceva si sa il conving sa opreasca nebunia pe care o dezlantuise si raul facut lui Hayden.

- Tu nu intelegi! Tu nu stii nimic! Nu exista cale de intoarcere. Nu exista iertare sau penitenta, ci doar razbunare si distrugere. Nu mai am suflet de mult timp. A fost ucis pentru a da nastere copiiilor mei! Sunt gol pe dinauntru si asa voi ramane mereu. Nu ma intereseaza salvarea.

Lacrimand, ma apropi de el, incercand sa ii alin suferinta si sa il induplec sa il lase in pace pe Hayden.

Sufletul lui era patat si nu stiam cum sa ii inlatur intunericul.

Unchiul meu era complet distrus pe dinauntru.

Nu stiam motivul pentru care ajunsese sa fie exilat, poate ca merita sau nu, insa ceea ce ajunsese astazi era rezultatul unor decizii pripite.

Decizii care au avut consecinte de necontrolat.

Se vedea ca unchiul suferea enorm insa stia ca nu mai putea fi salvat.

Dar poate ca pe Hayden il mai puteam salva.

Disperarea unchiului meu avea sa ne distruga pe toti.

Nu puteam decat sa ii ofer alinare, dar nici acest lucru nu imi era de ajuns sa il opresc.

Trebuia sa imi folosesc cumva puterile, insa nu puteam creea un val de distrugere fara sa il ranesc, in acelasi timp, si pe Hayden.

Valul de energie pe care il puteam elibera, putea sa distruga nemortii, sa il slabeasca pe unchiul meu, dar, in acelasi timp putea sa il omoare si pe iubitul meu, Hayden, care avea sufletul patat.

Trebuia sa gasesc o cale sa il trimit de aici, fara sa distrug zidul pe care il creasem in jurul casei care tinea nemortii inauntru.

Daca il teleportam pe Hayden inafara zidului mental, creaturile ieseau si ele.

Nu degeaba unchiul ma pusese in fata faptului implinit.

Aveam de ales in al proteja pe Hayden, dar si pe lumea exterioara de pericolul iminent.

Nimeni nu poate intra si nimeni nu putea iesi.

Eram blocati cu totii, inauntru.

- Acum ca ai realizat ca nu ai nici o scapare, ce alegi, scumpa mea nepoata? Sa distrug lumea sau sa ii devoram, eu si copiii mei, in totalite, sufletul lui Hayden? Nu te poti lupta cu atatia nemorti deodata. Iar daca eliberezi valul de energie stii bine ce se va intampla! imi spune unchiul meu, facandu-mi sangele sa inghete de frica.

Cum salvam lumea fara sa il distrug pe Hayden?

Cum?

Atunci, Hayden mi-a atins umarul si m-a facut sa ma uit spre el.

Avea ochi deschisi, plini de lacrimi, iar corpul sau avea spasme, de parca umbra care intrase in el il distrugea pe dinauntru.

- Te... iu...besc, imi spune el fortat, cu o voce plina de durere. Stii... ce... ai... de... fa...cut. Sal...vea...za... lu...mea!O...moa...ra-...ma!