Frumoasa Bestiei

Capitolul 23

Propriul meu exil nu era un loc atat de deprimant precum ma simteam eu.

Apa cristalina si cerul albastru clar, erau o oaza da lumina, liniste si pace.

Un loc in care ai fi vrut sa iti petreci eternitatea.

Insa, pentru mine, parea mai mult o inchisoare, decat un paradis.

Un loc de unde nu aveam scapare...

Corpul imi fusese distrus complet, si oricat de mult s-au straduit bunica si ceilalti Myriazi, nu au putut sa il vindece si sa ma aduca inapoi pe Pamant.

Asa ca, vrand nevrand, am ramas blocata aici, pazind.

Pentru a opri razboiul, Myriazii s-au aratat lumii in formele lor adevarate, cele de energie pura, povestind tuturor care este rostul acestora, si anume, protejarea Pamantului de pericole, dar si mentinerea echilibrului dintre lumea umana si cea supranaturala.

In cele din urma, ambele lumi s-au impacat, continuandu-si vietile si impletindu-se una cu alta intr-un fel de necrezut.

Celor din lumea supranaturala li s-a permis sa isi caute sufletele pereche printre oameni, iar oamenilor li s-au permis sa obtina si sa foloseasca leacuri pentru anumite boli, care, pana acum nu aveau leac, si anume de la regenerari de tesuturi, membre si alte organe, pana la boli cu trasmitere sexuala sau diverse forme de cancer.

Decat cei care se nasteau cu dizabilitati sau aveau probleme de sanatate de la nastere nu puteau fi vindecati.

Din nefericire...

Si, cum exista acum un echilibru armonios intre cele doua lumi, Myriazii puteau sa isi ia o scurta pauza bine meritata.

Asta, dar mai era si faptul ca toti Myriazii se unisera pentru a ma putea ajuta sa trec mai usor peste propriul meu exil de pe Pamant.

Asadar, ma vizitau mai mereu unul cate unul, tinandu-mi companie si purtand conversatii placute pentru a ma ajuta sa ma destind.

- Oare ce mai face Hayden? ma intreaba bunica, materializandu-se langa mine.

O conversatie pe care incerc de mult timp sa o evit era tocmai aceasta.

Si nu pentru ca nu voiam sa vorbesc despre el, ci pentru ca ma durea sa vorbesc despre ceea ce intamplase intre noi doi.

Erau multe chestiuni nerezolvate si incomplete, regrete si multe lucruri nespuse la timpul lor, o iubire care nu a ajuns la maturitate, din lipsa timpului si al evenimentelor intamplate recent.

Hayden...

Iubitul meu cu ochii gri...

Acum ca nici el si nici eu nu mai aveam un lup, care sa ne asigure imperecherea, stiam ca nu mai exista intre noi aceea legatura spirituala oferita de zeitatea lor, Zeita Lunii.

Myriazii nu aveau suflete pereche, deoarece acestia sunt entitati solitare, totusi, iubirea mea pentru el nu a incetat nici macar putin odata cu pierderea acelei legaturi.

Dragostea mea pentru el ramasese aceeasi...

Dar nu puteam spune si despre el acelasi lucru.

Fara legatura dintre noi nu mai stiam care sunt sentimentele lui pentru mine, si, daca ar fi sa spun adevarul, am cam evitat sa il veghez.

Probabil, a fost singura fiinta de pe Pamant pe care am omis sa o veghez.

Ma doare mult prea mult sa il vad si sa stiu ca sentimentele lui s-au schimbat pentru mine.

Probabil ca ma si uraste, acum ca a ramas fara lup si fara pozitia de Alfa in haita.

Si asta din cauza mea.