Frumoasa Bestiei

Capitolul 4

<<Eram in prapastie...

Reusisem sa scap din masina inainte sa ia foc.

M-am indepartat de ea, incercand sa ma ridic si sa ies din prapastie inainte sa explodeze masina.

Insa, un marait ma face sa ma dau inapoi.

In fata mea era un lup masiv, cu gura larg deschisa, aratandu-si coltii fiorosi.

S-a auzit un tipat infricosator pe fundal, tipat, care abia mai tarziu, am realizat ca era al meu.

Lupul era gata de atac.

Stiam asta...

Simteam asta...

Ochii lui gri erau atat de reci de parca imi spuneau ca nu aveam cum sa scap din toata treaba asta.

Inspir adanc...

Stiam ca acestea aveau sa fie ultimele mele clipe in care mai puteam respira, caci lupul era infometat.

Lihnit, chiar...

Lupul a marait si apoi a sarit asupra mea.

De data aceasta nu am mai lesinat.

Desi, mi-as fi dorit din toata inima acest lucru.

Am tipat, din nou, odata ce am fost doborata la pamant, simtind toata greutatea lupului care statea deasupra mea.

Insa nu am apucat sa ma misc bine, caci lupul si-a infipt coltii in bratul meu drept, facandu-ma sa tip si mai tare.

Dupa ce mi-a rontait, la propriu, bratul drept, a trecut la cel stang.

Apoi au urmat picioarele...

Abdomenul...

Tipetele mele pareau atat de groaznice inca imi doream sa inchid ochii si sa mor in secunda urmatoare.

- Omoara-ma, te rog! Vreau sa mor! strig catre lup, incercand sa il fac sa se opreasca. Te rog! TE ROG!

Lupul se opreste si isi ridica capul.

Ochii lui sclipeau atat de tare incat pareau ca se aprinsesera.

Si apoi, mi-a vorbit...

- Am promis ca nu te voi lasa sa mori. Si acum ma tin de cuvant! imi spune el aratandu-si coltii. Mancandu-te de vie, vei putea trai pentru totdeauna! continua el, numai ca apoi sa se intoarca la ceea ce facea mai devreme.

I-am simtit coltii, patrunzand adanc, in abdomenul meu, facandu-ma sa tip disperata dupa ajutor.

- Tipa oricat de tare vrei! Nimeni nu mi te poate lua. Nimeni! Esti a mea! adauga el, infigandu-si coltii in pieptul eu, smulgandu-mi sanul drept.

Tipetele mele il faceau sa rada si mai mult si sa muste, mai cu pofta, din mine.

Nu stiu cat a durat totul, insa, la un moment dat, dupa a nu stiu cata muscatura, am simtit cum toate puterile mi se scurg.

Muream...

In sfarsit...

Scapam de tortura aceasta...

Stiam ca aveam parte de cea mai groaznica moarte - sa fii mancata de vie de un lup - insa, in momentul acela imi doream sa ma omoare imediat, fara a mai trage de timp.