Frumoasa Bestiei

Capitolul 14

Dupa ce bunica i-a explicat lui Hayden aproape tot, in legatura cu mine si ce eram de fapt, l-am simtit cum a inceput sa ma caute prin casa, insa am preferat sa ma ascund, folosindu-mi puterile si materializandu-ma intr-un parc de langa complex, alegand sa nu parasesc totusi teritoriul.

Daca faceam asta, Hayden cu siguranta turba.

Si nu voiam sa il fac sa sufere si mai mult...

Dar, tot nu puteam sa dau ochii cu el.

Stiu ca ma comportam ca o lasa, mai ales acum ca Hayden stia ca nu putem completa conexiunea deocamdata -bunica s-a tinut de cuvant si i-a spus numai o parte din adevar, si anume ca nu puteam completa inca legatura dintre noi, pentru ca trebuia sa ma ocup mai intai de razboiul dintre cele doua lumi, si apoi, dupa ce imi terminam misiunea, puteam sa ne vedem de treburile noastre- insa, aveam o mica suspiciune ca Hayden banuia ca nu i se spusese totul, si de aceea ma cauta disperat acum prin toata casa.

De parca simtea ca aveam de gand sa nu completam conexiunea.

Niciodata...

Si cum numai eu ii puteam simti emotiile si toate sentimentele, stiam tot ce se afla in sufletul lui in acest moment.

Gandul ca ii ascundeam ceva il facea sa sufere enorm.

Si suferea atat de mult, incat simteam ca ma sufoc...

Asadar, am decis sa incerc sa ma gandesc la altceva, pentru ca simteam ca o sa mor din cauza suferintei lui, asa ca, mi-am indreptat atentia catre copiii care se jucau in parcul unde ma aflam.

Chiar daca inca ii simteam suferinta, bucuria pe care o emanau copiii din fata mea mi-a mai indulcit starea.

Nu stiu cat am stat ascunsa, insa, la un moment dat, mi-am dat seama ca unul dintre copii m-a observat, fapt ce a declansat o intreaga harababura.

Copilul i-a anuntat si pe ceilalti ca Alfa Belle se afla printre ei, asadar, in cateva secunde eram inconjurata de mititei, care se bateau intre ei care sa ma ia primul in brate.

Evident ca stiau de mine, pentru ca Hayden s-a asigurat ca toti sa afle de prezenta mea, din prima zi de cand am calcat pe teritoriul sau.

Amuzata de copiii care se laudau unul altuia ca au reusit sa o sarute pe obraz pe femela Alfa, mi-am folosit puterile pentru a vedea ce mai face Hayden si daca ma mai cauta.

Era inca prin casa, undeva prin biroul sau, mai exact, distrugand chestii.

Dupa ce cautase fiecare coltisor al casei, a realizat ca eram undeva pe afara, si cum eram un Miriad, exista posibilitatea sa fii disparut de pe teritoriul lui, fapt ce l-a infuriat si mai mult.

Poate ca ar trebui sa nu te mai ascunzi de el, imi transmite telepatic bunica, o sa ajunga sa distruga toata casa!

Oftez imbufnata si, dupa ce imbratisez si sarut ultimul copil, ma materializez in biroul lui Hayden, inainte sa se transforme in lup si sa alerge ca nebunul prin tot complexul, cautandu-ma disperat.

Ma asez pe scaunul din fata biroului, fara sa fac vreun zgomot, observandu-l tacuta pe Hayden.

Statea pe scaunul sau, cu ochii inchisi, respirand profund cu speranta ca se va calma in curand.

Cum mi-a detectat prezenta in camera, si-a deschis ochii, lasandu-ma sa vad ca ii lacrimau.

- De ce te ascunzi de mine? imi spune Hayden cu o voce trista si plina de durere, facandu-ma sa inspir profund.

Suferinta lui m-a lasat, pentru cateva clipe, fara aer.

Inspira, expira, inspira, expira...