Frumoasa Bestiei

Capitolul 15

A.N.: Pentru LuputiAnisoara: ii dedic cu drag acest capitol.

Partea 1

Cum s-a luminat putin de ziua, Hayden s-a trezit si a iesit din camera, nu inainte sa ma sarute usor pe buze.

- Totusi, nu inteleg de ce m-ai lasat sa il privesc toata noaptea? ii spun indignata bunicii, uitandu-ma la Hayden care parea ca si-ar fi lasat sufletul in urma dupa ce a iesit din  camera mea.

L-am privit cum toata noaptea a dormit pe jos.

Langa patul meu...

Si cum bunica nu m-a lasat sa ma intorc in trupul meu, fortandu-ma sa il observ toata noaptea, acum era momentul sa scap de ea si sa ii explic lui Hayden, cate ceva, despre intratul in camera mea si dormitul pe jos.

- Sa vezi cat de mult te iubeste baiatul asta. Si sa realizezi ce se va putea intampla daca va afla din alta parte adevarul si nu din gura ta. Ar fi si mai devastat ca acum. Sau mai rau, te-ar putea forta sa faci ceva ce nu iti doresti in acest moment.

- Hayden nu m-ar rani niciodata! ii spun iritata, intelegand apropo-urile bunicii.

Hayden nu m-ar fi fortat niciodata sa ne completam legatura. Chiar daca isi dorea din tot sufletul sa facem asta, stia cat de importanta era misiunea mea, asa ca nu putea sa ma raneasca astfel.

Felul cum dormea pe jos, pe langa patul meu, spunea destul de multe...

Oftez si, dupa ce imi iau la revedere scurt de la bunica, ma scufund in oceanul de sub noi, ajungand in trupul meu.

Ma ridic din pat, ma schimb si apoi cobor in bucatarie unde Hayden pregatea micul dejun.

- Neata! ii spun odata ce intru in bucatarie.

Hayden imi zambeste usor, lasand lucrurile din mana, pentru a veni spre mine sa ma ia un brate si sa ma sarute.

- Buna dimineata, scumpo! Cum te simti? ma intreaba, incercand sa ascunda faptul ca era cam obosit, si chiar un pic amortit.

- Eu bine. Dar tu?

Hayden ma saruta, in loc sa imi raspunda, si apoi se intoarce sa pregateasca micul dejun.

La cum imi proiecta sentimentele lui, parea ca nu era sigur daca stiam sau nu de mica lui vizita in camera mea.

Ma asez la masa si il las isi vada de treaba, pentru ca stiam ca nu voia sa il ajut, asa ca am astept in liniste, simtind discutia care urma sa inceapa.

- Am dormit pe podea! imi spune el, asezandu-se la masa si punand farfuriile cu micul dejun in fata fiecaruia.

Arata delicios.

Legume proaspete si oua prajite.

- Stiu! ii spun scurt, inainte sa musc din castravete.

- Si totusi, nu te-ai trezit! imi raspunde cu o voce trista.

- E complicat. Nu eram tocmai in corpul meu.

- Cum adica nu erai in corpul tau?

- Tii minte prima oara cand m-ai gasit pe jos si bunica statea linistita la masa asta, savurandu-si ceaiul?

- O da! Tin minte foarte bine. Mai ales partea cand te-ai ascuns dupa ce te-ai trezit si ai lasat-o pe bunica ta sa imi explice de ce nu ne putem completa deocamdata legatura. La momentul acela te referi? imi spune putin iritat, amintindu-si de aceea zi.