Frumoasa Bestiei

Capitolul 2

Am fost intampinata de o liniste totala.

Aparatele fusesera deconectate, asa ca nu se mai auzea sunetul enervant al masinariei de masurat bataile inimii.

Probabil ca vreo asistenta le-a deconectat in timp ce dormeam.

O perfuzie goala era atasata de branula de la mana stanga.

Mi-au bagat branula?

Ughh!

Uram acele, asa ca am scos branula, incercand sa nu tip de durere. 

Perfuzia era goala, asa ca oricum trebuia scos acul.

M-am ridicat din pat, sprijinindu-ma usor de marginile patului, incercand sa nu folosesc prea multa forta si sa le strivesc mai rau.

Pana sa adorm, m-am convins ca singurul motiv pentru care reusisem sa indoi marginile acelea, era din faptul ca materialul, din care erau fabricate, era de proasta calitate.

Un om normal nu ar fi putut indoi metalul asa de usor, nu?

Asa ca, ratiunea mea mi-a dictat ca am reusit sa fac asta probabil din cauza faptului ca marginile erau facute dintr-un material usor, ceva ieftin sau de proasta calitate.

Acceptand ideea aceasta, am reusit apoi sa adorm linistita.

Ma indrept spre usa cu pasi marunti.

Aveam de gand sa plec de aici. 

Ma simteam oricum bine, si as fii putut spune chiar perfect, pentru situatia in care ajunsesem initial aici, asa ca nu aveam de ce sa mai ocup camera din spital.

Si daca ma duc singura la doctor, pe picioarele mele, probabil ca as reusi sa il conving si mai repede ca ma simt bine si ca pot pleca linistita acasa.

Iesind din camera, realizez ca locul in care ma aflam nu era un spital, ci mai degraba un complex.

Un fel de spatiu unde se aflau mai multe centre.

Conform pancartei de atentionare de pe perete, sectia unde eram eu, etajul 3, era o sectie de spital. La parter, birouri si sala de intruniri, la etajele 1 si 2 gradinita, scoala generala, gimnaziu si liceu, iar la etajul 4, azilul pentru batrani.

In viata mea nu mai vazusem un astfel de complex.

Spatiul era imens.

Practic, aveai o comunitate intreaga intr-o singura cladire.

Uitandu-ma, din nou, pe fereastra am zarit alte cladiri, blocuri, locuri de distractie pentru copii, multe spatii de joaca si recreere si terenuri de antrenament.

Cu siguranta ca era ceva privat locul acesta, pentru ca sincer, nu stiam in partile acestea ca exista o asa comunitate. Plus ca, in jurul cladirilor nu mai erau alte forme de civilizatie, ci numai paduri.

O comunitate foarte privata, asadar.

Am urmat indicatiile de pe pancarta cu detalii despre etajul 3 si m-am indreptat spre biroul doctorului.

Pe drum, nu am putut sa nu observ ca nu era mai nimeni la etajul asta.

Rectific: nu era nimeni altcineva si punct.

Intr-un timp foarte scurt, am ajuns in fata biroului doctorului.

Am batut la usa, insa cum nimeni nu mi-a raspuns, am indraznit si am intrat neinvitata.

Stiam ca era aproape ilegal ce faceam, insa eram curioasa sa aflu cat mai multe despre locul asta, si cu siguranta in biroul doctorului imi gaseam raspunsurile.