Frumoasa Bestiei

Capitolul 11

A.N.: PENTRU LUPUTIANISOARA SI FLOWER518, dar si pentru toate cele/toti cei care imi citesc povestea: Va dedic cu drag acest capitol...

P.S.: Va multumesc pentru tot! Am ajuns pe Locul 2 numai datorita voua.
Va iubesc si astept parerile voastre, oameni buni!
Cartea asta se scrie numai cu motivatie din partea voastra. :)

Cine stie, poate ajung pe primul loc.
O, Doamne!
Atunci sa vezi chef!

SA INCEPEM povestea, totusi...

***

Cateva minute mai tarziu, ne-am indepartat unul de celalalt, incercand sa luam cate o gura de aer.

Dupa ce inspir profund si iau destul aer in piept dau sa ma apropii de Hayden, insa, el are alte ganduri.

Isi lipeste fruntea lui de a mea, aducandu-si procesul de respiratia la un ritm normal.

Cred ca e timpul sa vorbim, imi spune instinctul.

Asculta-l, adauga apoi aceeasi voce.

Hayden ma ia de mana si apoi se uita in ochii mei.

- Trebuie sa vorbim. Dar nu aici! imi spune, uitandu-se in jur, realizand dezastrul pe care l-a facut.

- Sa distrugi si alta camera? il intreb amuzata. Hai mai bine afara. Pare chiar frumos. Plus ca, afara nu ai ce sa distrugi.

Hayden imi aproba si apoi ma trage dupa el spre iesire.

Afara, era chiar frumos.

Soarele nu era acoperit de nici un nor, si, chiar daca adia putin vantul, temperatura era chiar foarte buna.

Uitandu-ma in jur, realizez ca vila de unde iesisem, era amplasata separat de celelalte cladiri-blocuri, care pareau conectate la un complex enorm.

Spatii verzi si locuri de joaca pentru copii impanzeau toata aceasta zona.

In jurul vilei, era, in schimb, o gradina superba, cu flori si fantani arteziene si tot felul de poteci care erau presarate de bancute si alte chestii decorative.

- Asta este casa mea! ma lamureste Hayden. Ceilalalti locuiesc separat.

- De ce locuiesti separat?

- Pentru ca, fiind Al-... adica liderul lor, detin mult prea multe informatii, care, nu ar trebui sa fie accesate de oricine.

- Cum ar fi acum. Parca trebuia sa vorbim despre totul. Doar de aia ne-am oprit din ceea ce faceam mai adineauri! Nu ar fi mai bine sa spui lucrurilor pe nume si sa nu te mai feresti? ii spun iritata de faptul ca ne oprisem din sarutat, numai sa imi spuna lucruri vagi.

Hayden ma priveste amuzat.

- Eu sunt un Alfa, ceea ce inseamna ca sunt liderul aceste comunitati. Ceea ce vezi cu ochii a fost construit de familia mea. Mai precis strabunicul, bunicul, tatal meu si eu. Si asta pentru ca, dupa cateva generatii, in care strabunii mei au trait exclusiv in padure numai in forma lupina, tatal bunicul meu, s-a gandit ca este timpul sa ii ofere haitei o viata noua si un trai mai bun. Asa ca, a decis sa ia forma umana si sa se amestece printre oameni, pentru a-si putea ajuta cat mai mult haita. Cu multa rabdare si truda, a reusit sa isi integreze membrii haitei in comunitatea oamenilor fara ca acestia sa isi dea seama ce sunt ei cu adevarat. Suntem creaturi puternice, asa ca, s-au angajat in domenii care necesitau forta fizica buna, dar care erau si bine platite. Cand s-a nascut fiul sau, adica bunicul meu, haita stransese destui bani cat sa isi construiasca un loc al lor, asemanator asezarilor umane, insa sa le si ramana destui pentru mancare si alte nevoi. Apoi, cativa zeci de ani mai tarziu, bunicul a reusit sa devina patronul unor companii foarte importante, investind banii pe care haita ii avea atunci si reusind sa cumpere acest teritoriu, pe care, mai tarziu, impreuna cu tatal meu, a reusit sa puna bazele complexului imens pe care il vezi acolo! imi spune, aratand spre complexul enorm. Insa, haita a crescut din ce in ce mai mare, iar complexul nu era de ajuns. Asa ca, dupa ce m-am nascut eu, tata a construit cateva blocuri pentru membrii haitei, transformand complexul intr-un spatiu cu diferite servicii care aveau sa ajute comunitatea: educatie, sanatate si loc pentru batrani. Restul, adica terenurile de joaca pentru copii si adulti, parcurile si drumurile, dar si imbunatirile aduse tuturor cladirilor si construirea altora pe langa, dar si vila din spatele nostru, le-am construit eu. Dupa cum spuneam, haita are bani. Si ca Alfa, trebuie sa fac tot ce imi sta in putinta sa ii ajut, primind din partea lor loialitate deplina. Nimanui nu ii lipseste nimic. Avem caldura, lumina, tehnologie, servicii medicale superioare, gradinita, scoala primara si gimnazila, dar si liceu; de toate.