Ia-mă cu tine!

Capitolul 6.

* Trase aer in piept inainte sa inainteze, facand cativa pasi strambi si instabili in fata. Era inca nehotarata... sa mearga langa acel geam si sa vorbeasca cu el ca de obicei sau sa ramana pe loc, asteptand ca visul sa se termine si sa revina in lumea reala. Ii era frica si nu vroia sa il vada. Rana provocata de muscatura lui, inca era acolo si o ustura al naibii de tare.

— Nu vi? O intrebă Harry, care era la cativa metri distanta in spatele sticlei despartitoare.

Rose ofta, dand semne de infrangere si fara vreo impotrivire, se puse in miscare pana la locul in care statea de mai bine de doua zile. Ramase nemiscata, uitandu-se la spatele lui. Cu fiecare minut care trecea, dorinta ei de a-i vedea fata crestea mai mult. Era asa de curioasa. Vroia sa vada cum arata, sa stie daca el este baiatul din acel portret desi, buclele si misterul o faceau sa spere ca pe langa rautatea pe care-o arata, macar infatisarea sa fie una normala.

— Esti tacuta. De ce, ma rog? Constată Harry si nu zabovi nici macar putin inainte sa ii puna intrebarea.

— Nu sunt tacuta. Ii raspunse cu un protest firesc.

— N-o sa te oblig sa vorbesti. Dar te anunt ca te vei plictisi curand. O contrazise el, desi, nici nu-l interesa atat de tare sa-i auda vocea. Era fericit sa aibe macar pe cineva aici, vechiul lui apartament ramasese fara stapan timp indelungat, iar acum, cu venirea lui Rose isi gasise o noua prada.

— M-am saturat de tine...Ii destainui Rose suparata, facand o fata de copil mic, complet stupida si nepotrivita pentru situatia asta.

— Nu esti nici prima, nici ultima. Rase absent, complet neafectat.

— Nu am terminat! I-o taie ea nervoasa. ~Nu m-am saturat numai de tine, ci si de comportamentul tau! Nu stiu cum arati, si ma enervezi atunci cand dispari in momentele importante si apari in cele nepotrivite.  Continua Rose mult mai serioasa ca la inceput, afisand o un zambet mic si batjocoritor, dar mult mai trist.

— Frumos discurs. Pot sa zic ca m-ai impresionat. Chicoti Harry, fiind foarte increzator ca si-a atins scopul.

Nu a facut atat de multe, dar a reusit sa se apropie destul de mult de mintea ei. Si din ce? Din nimic! Scurte aparitii si cateva pahare sparte, usor de inlocuit. A reusit s-o aduca in pragul disperari in primele zile si ăsta era doar inceputul. Era o fata draguta si chiar ii parea rau pentru ea...sa o distruga sufleteste, dar si psihic, trupeste si in toate punctele de vedere. Era urat din partea, dar nu putea sa se vindece decat cu ajutorul iubirii, iar asta era imposibil. In niciun caz nu va iubi atat timp cat inima este inghetata in timp, rece ca un cub de gheata, imposibil de atins. Nu va crede in sentimente desarte, trecatoare. Ceva de care se va plictisi la un moment dat, ce nu va mai conta.

— Esti penibil. Ironizarea nu-si are loc in ceea ce vreau eu sa-ti spun. Scranci Rose din dinti sesizand batjocora cu care este tratată.

— Recunoaste, Rose. Ai o viata plictisitoare. Ai nevoie de mine. Accepta-ma! O provoaca Harry folosind acelasi siretlic ca intotdeauna.

— Niciodata. Ii raspunse revoltata. 

— Ai nevoie de o aventura. Iti pot oferi o poveste frumoasa, consider-o o propunere, sau un pact... Repeta propozitiile ca pe poezie. Harry folosise de atat de multe ori incat cuvintele se legau unele de altele involuntar.

—  In niciun caz o aventura cu tine. Am tot ce-mi doresc. Il contrazise Rose.

Nu credea cu adevarat in ceea ce spune. Avea nevoie de o aventura, dar nu de una imaginara. Ar fi chiar nebuna sa accepte o asemenea propunere.

- Absolut tot ce-ti doresti . Fredona Harry lent, inclinandu-si capul intr-o parte.

Simtea atat de bine vulnerabilitatea ei in urma afirmatie lui Harry. Lasa garda jos, mintea ei se ducea usor in pacat.

— Absolut tot ce-mi doresc. Repeta dupa el, accentuand fiecare cuvant cu o falsa incredere in ea.

— Mai doresti sa ma vezi? Buzele lui se arcuira coplesitor.

— Tu esti barbatul din tablou! Stiu deja cum arati. Spuse fara sa-i dea satisfacere. Rose nu voia sa recunoasca ca asta vrea.

— Dar va trebui sa te omor dupa asta. Rase Harry, folosind o gluma total neinspirata.

— Si de ce n-o faci? Se ridica Rose in picioare, facand mai multi pasi in spate, in contra instinctelor ei care vroiau sa-l infrunte.

— Vrei s-o fac? Se ridica si Harry, avand o voce amenintatoare.

— Tot ce imi spui aici! Esti nebun . Imi dai de inteles ca o data si-odata o sa se intample. Tipa Rose prinzand putin curaj.

Dar inainte sa-si dea seama, corpul lui facu o intoarcere brusca, tot corpul fiind acum cu fata spre ea. Harry profitase de vulnerabilitatea ei, si o pacali intr-un mod janic sa il accepte. Putea sa o faca, nu mai era blocat in acea pozitie. Primi cale libera spre distractie. Iar jocul incepea deabia acum.

Buzele lui Rose erai usor intredeschise. Se simtea se parca nu ar avea destul timp la dispozitie ca sa-l admire. Avea o infatisare ce exprima cu adevarat perfectiunea. Era de parca deabia acum descoperisa latura masculina, de parca acum reusea sa inteleaga ce trasaturi ar trebui sa defineasca un barbat.

Pumnul lui, recent inclestat pe langa corp, se ridica lovind sticla cu putere. Nu reusi sa o sparga din prima, insa nu renunta. Repeta aceleasi miscari.  Cioburile cadeau pe jos unele dupa altele, zdrobindu-se de podeaua rece si alba. Cadeau in ritmul unui cantec al dureri.

— Esti libera sa pleci, Rose! De acum nu mai raspund de faptele mele. Striga Harry, mergand spre ea atunci cand sticla nu ii mai statea in cale.

Avea mainile inclestate,  picuri de sange curgand din ranile deabia deschise pe mainile lui palide. Rose nu facea nici o miscare si daca ar fi stiut cum sa dispara, ar fi facut-o cu siguranta. Scranci atunci cand mainile lui ii prinse barbia, ridicand-o la acelasi nivel  cu fata lui. Ochii lui erau negri, complet diferit de culoarea vie, verdele deschis desenat in tablou. Pe chipul lui se citea furia. O furie cate reusea sa se joce cu fiecare trasatura a fetei lui. Emana o frumusete ireala, fatală. Mana lui, plasata pe umarul ei, o distrase. Cu o impingere usoare, corpul lui Rose se dezechilibra. Inclinandu-se pe spate, cazu, lasand in urma doar zgomotul facut de impact.

*

Isi deschi-se ochii si incerca sa respire, insa aerul ii era blocat in gat. In camera domina intunericul. Nu avea nevoie de un astfel de docor. Nu de o atmosfera infricosatoare.

— Un vis! Doar un vis. Incerca sa se linisteasca singura.

Respira si expira, tragand aerul adanc in piept si eliminandu-l la fel de repede. Vroia ca toate astea sa se termine fara ea aibe de suferit. Nici nu intelegea cu ce l-a suparat sau ce a spus gresit, dar se pare ca Harry nu este foarte ingaduitor. Nu vrea sa spuna nimic si cu atat mai putin sa dezvaluie ceva, este inchis in el si Rose vrea sa afle mai multe. Vrea sa inteleaga ce sunt toate cuvintele si amenintarile. Ce se ascunde in spatele lor si ce semnificatie au. Era confuza, dar nu vroia sa se lase usor. Va afla tot chiar daca trebuie sa se poarte frumos cu Harry.  Va incerca chiar daca va trebuie sa devina ea insusi diavolul.