Ia-mă cu tine!

Capitolul 21.

Incepu sa rada de unul singur, pasind mult mai increzator pe acelasi hol. Se uita din nou in jurul lui, de data asta reusind sa-si tina ochii deschisi. Stia ca e puternic, iar acum acesti sclavi erau doar niste umbre usor de distrus.

In minte ii aparu imaginea lui. Era prima data cand intrase in acel loc, un pusti de 18 ani, trimis in iad pentru toate relele. Pe atunci credea ca tot ce a facut in lumea reala, erau crime, ca omorarea unui om era cel mai mare pacat, traficul de arme impreuna cu traficul de masini, furturile si distractiile, toate astea erau nimicuri pe langa ce se afla in aceasta groapa.

Cantecul cantat de acea femeie reusi sa-l retina, si il spunea pana si acum. Fiecare victima pe care o avea, murea cu acest cantecel, fredonat de atatea ori, pana in momentul in care intunericul punea stapanire pe ei, pana la ultima suflare, la ultimul cuvant sau injuratura, cantecelul era spus din ce in ce mai tare, vocea lui Harry devenind tot mai demonica.

Isi ridica capul, privind gratiile ruginite care se inaltau spre nesfarsit. Flacarile se ridicau in sus, venind periculos de aproape de Harry.

- S-a intamplat ceva, ingerule? O soapta trecu printre gratii, sunetul ajungand pana la Harry printr-un fum negru.

- Nu sunt un inger! Marai Harry, nestiind nici acum de ce a acceptat sa vina.

- Mai vedem asta! Surasul diavolului, umplu toate holurile, facand tipetele din fundal sa creasca.

- Termina! O sa-i starnesti! Tipa Harry, prinzand gratiile intre maini.

Erau fierbinti, caldura arzandu-i mainile, insa nu se opri, strangandu-le mai tare, si inconjurandu-si degetele mai bine.

-Nu le faci fata, Harry? Nu-i nimic, o s-o aducem si pe Rose sa te ajute...

Harry impietri, capul sau aplecandu-se in jos. Stia ca toata aceasta joaca nu va putea sa tina pana la nesfarsit. Nu o sa-si gaseasca niciodata scaparea pentru ca iubirea trebuie sa se stinga o data cu viata lui Rose.

- Credeai ca n-o sa aflu de micul tau inger? Pentru ce mi-am pierdut tot acest timp? Te-am invatat multe, Harry! Ai devenit un pui de diavol, esti mai putermic decat toti. Ma tradezi pentru o tarfa?

- Gresesti! Rosti Harry, stapanindu-si cuvintele vulgare care ar fii trebuit sa iasa. Nu este un inger, este doar o victima, stapane. E incapatanata si ador sa ma joc, dar daca asta ti-e dorinta...o sa scap de ea.

- Cand? Esti indragostit de ea. Nu o s-o faci! Ii tipa, distrugand orice speranta ce se forma acum in mintea lui Harry.

- Ba da! Striga, tragand de gratii. Lacrimile prindeau contur in ochii lui, singura sansa evaporandu-se. O s-o fac! Nu acum! Nici in seara asa. Mai da-mi timp.

- Doua zile! Doar doua zile, Harry, dar daca in seara asta nu faci ceva ce-i va rani orgoliul, il voi trimite!

- Nu! Raspunse raspicat. Nu putea sa-si imagineze pe altcineva care s-o sperie pe Rose.

Harry nu a incercat niciodata sa faca asta, iar pe langa tot ce crede Rose, el s-a comportat foarte frumos, pe langa altcineva.

- De ce nu? Tu nu ai curaj sa sperii o femeie, jigodie. Crezi ca te tin aici degeaba? Elimini orice carpa care isi formeaza sentimente pentru tine. Nu conteaza ca e Rose, altfel va avea el grija de micuta ta jucarie.

- Pot sa plec?

- Esti liber!

***