Ia-mă cu tine!

Capitolul 33.

Mike se plimba haotic pe holurile spitalului. Nu intelegea nimic din ce se intampla in jurul lui. Prea multi doctori, prea multe asistente si un miros insuportabil de medicamente. Nu a primit prea multe explicatii. Un singur barbat de la salvare l-a asigurat ca Rose va fi bine. Dar ce a facut?

Nu-si poate imagina decat faptul ca Rose a suferit o cadere de calciu. Nu exista altceva ce ar fi putut face. Desi nu intelegea nici de ce toata familia ei a fost alarmata intr-un asemenea fel. Nu erau inca aici,dar se aflau pe drum, iar in scurt timp aveau si ei sa-si faca aparitia.

Dupa aproape o ora, picioarele lui au dat semne ca amortesc. A luat loc pe un scaun, trecandu-si mainile peste fata si ochi pentru a alunga oboseala. Privirea lui s-a fixat pentru a suta oara pe usa in spatele careia se afla Rose. Usa aceea era singurul obstacol care il despartea de adevar. Corpul lui se relaxa, printre buze scapand un oftat obosit. Somnul il acapara incetul cu incetul, stia ca nu mai are mult timp pana sa se prabuseasca pe randul de scaune care continua langa cel pe care statea. Astepta cu nerabdare cateva minute de odihna.

A sesizat la timp prezenta altor persoane, inainte sa apuce sa atipeasca. Mama lui Rose pasea stramb pe hol indreptandu-se spre locul in care se afla el, cu parul prins intr-un coc deranjat, imbracata intr-un palton visiniu, urmata de sotul ei, inalt, masiv, imbracat la sacou. Acesta nu parea deloc afectat de vestea primita, insa mama ei arata mai rau ca oricand.

- Mike, dragule! Suspinul femeii rasuna aproape de el.

A observat ca femeia sa abtinea cu greu sa nu planga. Mainile ei ii cuprinsera obrajii, saruntandu-l grabita pe frunte. El nu apuca insa sa se ridice in picioare decat atunci cand ea pasi in spate, facandu-i loc.

- Ce s-a intamplat cu Rose? Ce a patit? A intrebat ingrijorata, vorbind inainte ca Mike sa apuce sa spuna ceva.

A stat putin pe ganduri inainte sa raspunda. Nu era sigur daca sa ii spuna ceea ce a auzit, dar considera ca inca o parere ar fi bine venita.

- Nu stiu nimic sigur. Tot ce am aflat pana acum este ca un doctor ii dezinfecteaza ranile. O asistenta mi-a spus inainte sa veniti ca prezinta cateva taieturi nu foarte adanci in piele pe abdomen, altele aproape de clavicule si de-a lungul pieptul. Iar acum cateva minute Rose a declarat ca ea si-a provocat toate loviturile de una singura. 

Un suspin ascutit ii parasi pieptul mamei lui Rose. Fața ei, la fel de obosita prinse o culoare si mai palida. Ochii caprui, larg deschisi ii priveau fix pe a lui Mike, asteptand ca acesta sa retraga tot ce a spus pana acum. Fata ei nu avea cum sa se mutileze singura, in niciun caz sa isi provoace taieturi pe propiul corp.

Au ocupat cate un scaun, tatal lui Rose la fel de tacut si ganditor. A preluat geanta sotiei sale, asezand-o langa el. Mike ii urmarea fiecare miscare. I se parea neobisnuit toata aceasta liniste si rabdare pe care o are acest om.

Gandurile lui au fost spulberate de o pereche de pasi hotarati care se auzeau apasatori, lasand de-a lungul holului un ecou straniu. Ticaitul ceasului crestea in volum. Ochii lui s-au oprit pe barbatul care parea sa se miste in reluare. L-a recunoscut imediat ca fiind baiatul care statea cu ei la masa. L-a surprins in seara petrecerii dansand cu Rose, nu avea cum sa uite acea privire inghetata. Ochii lui albastri nu aveau in niciun caz acea nuanta vie, pareau inghetati pe loc ca niste pietre pretioase fixate acolo.

- El ce cauta aici?

Mike s-a intors vizibil nervos spre mama lui Rose. Respira din ce in ce mai repede. Femeia parca fusese luata prin surprindere. S-a uitat mai intai la Mike, apoi la holul gol din fata ei.

- Care el? A intrebat ridicand confuza din umeri.

Mike a apreciat totusi ca si-a pastrat acelas ton jos ca a lui. S-a uitat la ea ca la o nebuna, dar nu a realizat ca singurul nebun era chiar el. Louis, barbatul inalt, frumos, elegant si foarte gentil care a avut o seara la dispozitie cu iubita lui, parea ca nici nu ii baga in seama. De parca prezenta lui aici ar fi invizibila. Cu privirea fixa pe tinta, corpul lui a continuat sa se deplaseze spre usa care deschidea intrarea spre Rose.

- Ce dracu' cauta el aici!

De data asta nu s-a mai abtinut. Vocea lui a crescut in tonalitatea gesticuland spre corpul lui Louis care efectiv a trecut prin usa din lemn.

- Esti bine, dragule? Glasul cald al mamei lui Rose parca incerca sa ii aduca mangaiere in ganduri, dar acum Mike era ca o bomba cu ceas.

Isi simtea pulsul in urechi. Inima ii batea atat de tare incat era gata sa ii sara din piept. Mainile lui s-au dus incontrolabil in capul sau tragand usor de parul destul de scurt. In mintea lui totul era dat peste cap. Avea nevoie sa ia toate scaunele la rand si sa le arunce in oamenii de pe acest hol. Isi stranse parul in maini, tinandu-si ochii inchisi.

A stat asa cateva minute bine in timp ce soacra lui ii explica ca de vina era oboseala acumulata. Au mai urmat cateva intrebari referitoare la relatia dintre ei doi si daca totul este bine.