Ia-mă cu tine!

Capitolul 24.

Rose chicoti ca un copil mic, afisand un zambet mic si timid. Incerca sa-si aminteasca daca si el venise insotit de o fata, dar la masa nu erau decat doua, una dintre ele, fiind iubita lui Harry, si cealalta, o catea pusa de mama lui Mike pentru a le strica relatia. Incerca sa nu para deranjata de faptul ca Harry avea o prietena. Nu era ceva ce ar fi contat, atata timp cat sarutul dintre ei nu a avut loc si chiar de ar fi fost asa, Harry nu exista, iar asta ar insemna ca a sarutat aerul.

- Esti din apropiere? Intrebarea lui Louis o facu sa renunte la ideile prostesti.

- Nu chiar...Am facut in jur de doua ore pana aici. Ii raspunse, evitand sa-si dezvaluie si locatia. Era iubita lui Mike si nu vroia sa-i faca una ca asta viitorului ei sot.

Oh, sot...cat de usor era de spus. Dar in adancul ei stia ca nu se va intampla niciodata. Cu fiecare incercare a lui Mike de a se apropia de ea, pierdea cate o bila alba. Nu intelegea inca motivul care o facea sa creada ca toata aceasta chestie este o pierdere de timp, dar nu vroia sa analizeze. Nu cerea un raspuns exact de la ea, doar ca nu o atragea.

- Si muncesti undeva? O roti Louis, intorcand-o cu spatele. Corpurile lor se leganau unul aproape de celalat, spetele lui Rose fiind lipit de pieptul lui.

- Umm...nu chiar. Incerca sa vorbeasca. Se stramba atunci cand cuvintele iesira mai mult sugrumate. Simtea fiori in tot corpul, mainile lui Louis, urcand de pe solduri putin mai sus.

- Sa inteleg ca Mike munceste, iar tu esti singura toata ziua. Ii sopti aproape de ureche, largind tot mai tare ranjetul ce il contura pe buze. Sufla aerul fierbinte pe gatul ei, facand-o sa se straga putin, inainte sa-si inchida ochii.

Buzele lui se lipira de pielea gatului, dupa scurt timp, ramanand cu buzele in aer. Corpul lui Rose nu se mai afla in bratele sale, ochii albastrii cautand-o prin sala. Se afla la cativa pasi distanta, avand cea mai groaznica privire. Il privea cu scarba, dandu-si seama ca nu incearca decat sa o foloseasca.

- Scuzati-ma, dar cred ca ar fi mai bine sa ma duc sa-mi caut sotul. Accentua cat se poate de clar si de apasat insusirea de sot pe care i-o atribui lui Mike.

- Nici o problema,domnisoara, dar cred ca v-a gasit el primul. Ii zambi, uitandu-se cat se poate de normal la Mike.

Rose aproba, intorcandu-se spre "sotul" ei. Il intampina cu o imbratisare spontana, simtindu-se mai in siguranta langa el. Mike isi plasa mana pe spatele ei, salutandu-l din nou pe Louis printr-o inclinare simpla a capului. Nu era un salut, mai mult un semn prietenesc sau o multumire.

- Cum a fost? O intreba Mike mergand cu ea inapoi spre masa.

- Cum putea sa fie? I-o intoarse, atintindu-l nervoasa cu privirea. Nu avea chef de glumele lui.

- Hmm...cred ca ai dreptate. Aproba si Mike, tragandu-i scaunul.

Pe masa fusesera deja aduse platouri. Aratau asa de mine, dar mirosul nu te imbata. Nu o atragea inca mancare, iar gandul la propia silueta ii implu repede mintea, tragand-o inapoi la realitate. Totusi, se gandi ca poate sa ia macar putin, alegand o barcuta cu pateu. Arata bine, dar imediat ce aceasta fu zdrobita de dintii ei, gustul dulce de la microscopica tarta, si cel amar de la pateu, o facura sa se strambe.

Se uita la Mike care o avertiza ca ar fi bine sa inghita, insa o stare mica de voma, o impinse sa ia servetelul. Scuipase acolo tot ce muscase, uitandu-se urat la platoul ce inca ii zambea. Poate ca nu va intelege niciodata felul asta de mancare, iar modul in care le denumea toata lumea " putin dar bun" nu o facea decat sa injure. Era mai bine " putin si scarbos" pentru ca felurile astea combinate, nu aveau nicio legatura.

- Nu prea va distrati. Aparu si mama lui Mike, impreuna cu Yrrah.

El disparuse momente bune din peisaj, dar acum parea bine. Rose nu facu altceva decat sa-si fixeze atentia pe unul dintre pahare. Il lua pe cel cu apa, si inghiti cateva guri in speranta ca gustul celor de dinainte va disparea.

- Am dansat pana acum.. Iar Rose nu se simte prea bine. Profita Mike de dezgustul lui Rose fata de acea barcuta, vrand sa ajunga cat mai repede acasa.

- Am eu o pastila pentru cap. Se oferi Yrrah, zambind discret.

Rose se intoarse nervoasa spre el, ignorand-o pe mama lui Mike. Se uita la el, incruntandu-se atunci cand ranjetul lui se largi.

- Ii e greata. Raspunse Mike, vizibil deranjat.

- Eh..atunci, frate. Ai o mare problema. Cred ca vine barza. Il batjocori Yrrah. Rose ofta, dandu-si ochii peste cap. Nu era amuzant.

- O pastila nu strica. Adu-mi-o. Se rasti Rose incercand sa se stapaneasca. Se calma, refuzand sa tensioneze si mai mult situatia.

- E in masina. Raspunse scurt, facandu-i un mic semn lui Rose. Aceasta se ridica, fara sa se mai uite la Mike. Merse cu Yrrah spre lift evitand sa vorbeasca cu el. Rose. Incepu, apasand de mai multe ori pe butonul ce ducea spre parter.

- Am nevoie de niste explicatii. Il opri, stand cu spatele la el. Nu vroia sa-l priveasca. Acum realiza ca aia nu fusese decat o scena proasta.

- Si eu de raspunsuri. O provoca, punandu-i mainile pe umerii ei.

- Nu esti in masura sa ceri nimic acum. Cine esti? Il opri din nou, facand un pas in fata cat mai departe de el.

- Ce ai vorbit cu Yrrah cat timp am fost plecat? O intreba, refuzand sa-i raspunda. O trase spre el, inconjurandu-si bratele ca o menghina in jurul ei.

- Harry! Tu esti Yrrah. De ce continui sa te joci? Se zbatu usor, dar se opri atunci cand realiza ca nu are ce sa faca.

- Harry si Yrrah sunt doua persoane deferite, iubito. Nu vreau sa intram in detalii, dar atunci cand apare Yrrah, prefa-te ca nu-l cunosti. Tu esti doar a mea. Ii sopti aproape de ureche.

Capul ei se inclina intr-o parte aproband ca o drogata. Nu se gandi la nimic altceva, decat la buzele lui pline care se lipira de pilea fierbinte a gatului ei. Lasara cateva saruri fine, inainte sa coboare spre umeri. Era prima data cand Harry o atingea asa. Oare voia s-o violeze in lift?

- Harry! Gata. Sopti, fara sa se miste. Mana lui ajunse spre barbia ei, ridicand-o la nivelul buzelor sale.

- Hmm...O voce isi drese glasul la mai putin de-un metru de ei. Ramasesera amandoi blocati, Harry fiind primul care cauta persoana.

■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■

Hey, dragilor. Este scurt fata de ultimele doua capitole care au avut aproximativ 2000 de cuvinte, dar mai lucruz la inca o carte. " Inger Printre Demoni " care dupa parerea mea va avea mult mai multa actiune. Am postat doar prologul, dar va urma si primul capitol. Daca vreti puteti sa trageti o privire si acolo.