Ia-mă cu tine!

Capitolul 29.

- Haide, Rose. Nu te sfii. Vocea lui era joasa, auzindu-se de peste tot. Omorase o noua victima, iar acum simtea nevoia sa o vada pe Rose.

Ea a ramas pe loc, uitandu-se dezorientata in jurul ei. Transmisia sunetului era de-a dreptul derutanta pentru ca nu o lua pe un sens anume.

- Tot inainte. Vorbi iar, de data asta impartasindu-i indicatia.

Tinand cont ca se afla in acelasi labirint, doar ca mai diferit de cele obijnuite. Camera asta alba nu avea nici inceput, dar nici sfarsit. Nu traversai un tunel pana sa ajungi in capat si nici nu era inconjurata de pereti ca sa spui ca este o incapere, dar era mai usor de denumit asa. A mers in fata asteptand alte indicii, dar parea ca o ia in directia buna.

- De ce mi-ai facut asta? A intrebat Rose de indata ca a ajuns aproape de el. Statea turceste cu fata la ea fara niciun geam care sa-i desparta.

- Ti-am zis ca vreau sa te atig... Se opri inainte sa mai adauge si altceva, ajutandu-se de palme pentru a se ridica.

- Nu te apropia. Isi ridica si ea palma, intr-un gest exasperat de a-l opri, insa Harry doar facu cativa pasi spre ea.

- Nu ma respinge. Nu cand esti pe teritoriul meu. Marai putin nervos, insa nu se simtea nici el in stare sa porneasca o alta cearta.

- Puteam sa fiu acasa, pe teritoriul meu, daca nu a-i fii facut ceva sa ma adormi. L-a privit nervoasa inca simtind oboseala brusca care pusese stapanire pe ea acum cateva minute.

- Teoretic si ala e teritoriul meu. I-a raspuns mandru depasind si ultimul pas pana la ea.

- Se putea altfel? A intrebat renuntand la o urmatoare confruntare. Tresari atunci cand mainile lui se inconjurara in jurul bratelor ei, tragand-o spre pieptul sau.

- Nu ma respinge. Sopti, tinand-o strans alaturi de el. Rose nu reactionă , inclestandu-si pumnii pentru a nu fii tentata sa-i intoarca gestul.

- Ai uitat ce s-a intamplat ultima data cand m-ai tinut prea mult? A incercat Rose sa se sustraga, dandu-se usor in spate, insa mainile lui erau prea strans in jurul ei.

- Am nevoie de asta,Rose. Se abtinu sa nu spuna mai multe, inhalandu-i mirosul de vanilie purtat de parul lui Rose.

- Ce te-a apucat, Harry? Si-a pus palmele pe pieptul lui, simtind ca toate astea sunt ireale.

El era ireal. Nu putea sa se joaca in felul asta cu ea, desi ii sesiza dorinta din voce. Ii parea putin rau de vulnerabilitatea lui de acum, dar nu putea sa inceapa ceva imaginar. Ceva ce nu se desfasura decat in capul ei si care va disparea sau in cel mai rau caz o va distruge.

- Nimic, Rose. Vreau doar cateva secunde in care sa ma privesti ca pe o persoana normala. Ii dadu drumul, in acelasi timp lasand si un oftat printre buze.

- Esti mort. Asta e imposibil. Ii scapa printre buze, desi nu avea in plan sa o spuna cu voce tare. Avea de gand sa-l aduca pe el la realitate daca pe ea insasi nu putea.

- Esti la fel ca ei. Chiar nu stiu la ce dracu ma asteptam. Aproape tipa, avand grija sa-i arunce o privire plina de ura inainte sa paseasca inapoi spre locul in care l-a gasit.

- Care ei? Trebuie sa gandim logic, Harry. Nu pot sa ma comport cu tine asa cum o fac cu un om adevarat. Tu nu ai viata sau sentimente... Incheie ceea ce avea de spus cu ceva ce stia sigur ca ar putea sa-l raneasca. Se aseza si ea turceste, vazand ca are destul timp de petrecut aici, cu EL...

- Si totusi te simt. Cuvintele deabia iesira printre buzele lui, cel mai probabil vorbind cu el insasi. Rose nu auzi din cauza tonalitatii foarte joase, insa isi impreuna mainile in jurul genunchilor uitandu-se putin la Harry.