Ia-mă cu tine!

Capitolul 19.

— La dracu cu tine. Suiera Rose, atintindu-si privirea pe ceasul de pe noptiera.

— Acum ce am mai facut? Se incrunta Mike, ridicandu-se putin nervos de pe ea.

— Nu cu tine, Mike! La dracu cu timpul...o sa intarziem. Rectifica, zambind cat mai discret din cauza modalitatii ei de a minti, care se imbunatatea din ce in ce mai mult.

Nu se simtea nici pe atat mandra de ce scotea pe gura si de felul in care il pacaleste pe Mike, dar daca el ar afla ca ea chiar poate sa-l vada pe Harry, ca vorbeste cu el, toate minciunile si incercarile de a parea normala ar fi degeaba. Mike ar crede ca sta cu o nebuna care are halucinatii sau, in cel mai rau caz, si-ar pierde el mintile...

— Mai avem doua ore. E imposibil sa intarziem. O contrazice Mike, simtind cum toata pofta de sex, dispare la fel de repede pe cat a aparut.

— E mai mult ca sigur. Am uitat sa-ti spun, dar a sunat mama ta si a stabilit ca petrecerea va fi cu o ora mai devreme. Isi roti ochii, incercand sa para cat mai plictisita.

— Ce fata cuminte. Chicoti Harry, imprastiind sunetul insuportabil prin toata camera.

Din instinct, Rose se uita la Mike, avand o mica senzatie ca si el a auzit asta, insa nu era asa. Mike nu se mai afla in camera, iar sunetul facut de apa, ii confirma ca el s-a dus in baie.

— Sa vezi ce cuminte o sa fiu cand tu nu o sa mai fii cu noi. I-o intoarse Rose, conturand un zambet pervers pe care il afisa cat mai mandra.

— Nu-ti face prea multe planuri, iubito! Nu o sa scapi niciodata de mine, mai putin la aceasta petrecere.

— Ce vrei sa spui cu asta? Nu poti sa apari acolo. Vocea lui Rose incepu sa tremure din nou, iar gandul ca o sa aibe cateva ore de libertate, disparu prea repede si intr-un mod prea brusc.

— Am modalitatile mele, Rose, dar pentru orice eventualitate ... Asteapta-te la ce e mai rau sau la ce e mai bine. Vom vedea cum vei primi surpriza. Se juca putin, insa incerca sa nu mearga prea departe.

O surpriza ar trebui sa fie o surpriza, iar ea ar putea oricand sa-si dea seama. Nu deslusise atat de mult, dar erau mici indicii esentiale care puteau sa fie totusi tinute doar pentru el si dezvaluite la momentul potrivit.

— Esti bolnav, Harry! Nu sunt papusa ta ca sa te joci cu mine. Zi odata ce ai de gand sa faci si du-te dracu' in cel mai fericit caz. Tasni Rose, dar pe langa toate tipetele care vroiau sa iasa, se pastra calma, incercand sa nu acopere melodia pusa de Mike.

— La dracu' m-am dus demult, mi-a mai ramas sa te iau doar pe tine cu mine. Ce zici? Vii?

— Unde sa mai vin? Cred ca sunt deja in ghearele lui. Mici lacrimi se formau in ochii ei, dar isi lasa capul in jos, inainte ca umbra lui Harry sa poata sa le vada.

— Esti in ghearele mele. Doar ale mele, iubito. Nu sunt cel mai puternic si desi, mi-e greu sa recunosc, eu sunt doar un print pe langa rege, ceea ce te face pe tine sa fii sclava mea.

— Nici moarta. Marai Rose, intorcandu-se imediat cu spatele.

Isi pastra incruntatura inca vizibila, incercand sa para nervoasa, dar ea era mai mult jicnita. Nu va deveni in niciun caz sclava lui, iar in momentul asta adora mai mult ca niciodata insusirea de 'victima'. Ar prefera mai mult sa fie o singura victima omorata din razbunare sau doar dintr-o dorinta propie a unui demon, decat sa devina o sclava.

— Esti sigura de asta? Vocea lui Harry rasuna mult mai nervoasa si patrunzatoare.

— Niciodata n-am fost mai sigura. Isi clatina usor capul, reusind sa sopteasca cuvintele pentru ea, dar ca de obicei, acestea reusisera sa-si faca drum si spre urechile lui Harry.