Ia-mă cu tine!

Capitolul 18.

— Ce dracu? Esti nebuna? Doamne, ce se intampla aici? Tasni Mike, prinzandu-i umerii lui Rose.

O trase spre el, inconjurandu-si bratele puternice in jurul ei. Stramsoare se mari, dar Rose nu refuza imbratisarea. Stia ca de asta are nevoie Mike ca sa se linisteasca, iar aceasi dorinta a avut-o si ea atunci cand Harry a aparut in viata ei. Insa, in acest caz, nici Mike nu reusise sa o ajute in momentul acela.

— Mike? Sopti Rose, mangaindu-l cat mai bland pe spate pentru a-l calma.

— Ce e, Rose? Murmura si el, afundandu-si capul in parul ei, care-i cadea ca o cascada peste umeri.

— Esti un mare fraier! Incepu Rose sa rada, oprindu-se cateva secunde din mangaiat pentru a-i da o palma usoara.

— Ce tocmai ai zis? Se revolta Mike, departandu-se imediat de ea.

Isi fixa privire pe Rose, tremurand usor inainte sa-si duca mainile la tampla. Isi masa fruntea, rotindu-si degetele in sens cercular de cateva ori, inainte sa-si deschida din nou ochii.

— Mike! Aia nu a fost nimic real sau paranormal asa cum crezi tu, ba din contra. Surase Rose. Era doar o proiectie data de telefonul meu.

Inventă, dar inainte sa-si dea seama, capul ei se inclina in jos, evitand sa-l priveasca.

— Tu crezi ca sunt prost? Omul ala era langa tine. Te tinea de mana. Rosti Mike, scuturandu-si capul inca o data.

— Vrei s-o fac din nou? Intreba ea nesigura, incercand sa-si stapaneasca frica, dar isi regla repede tonul, mentinandu-l cat se poate de jos.

— Nu inteleg. De ce ai face asta, Rose? Aproape am murit. Rasufla inca neincrezator, in timp ce ii facu semn sa-si inceapa numarul.

Rose aproba scurt din cap, mergand robotic spre biroul masiv, de o culoare asemanatoare cu cea a visinei, dar putin mai inchisa. Apucă telefonul inca tremurand, deschizandu-l si incepand sa umble indiferenta pe el. Se ruga ca Harry sa-si dea seama de plan si sa vina cat mai repede pentru a o ajuta.

— Ok! Acum trebuie sa asteptam cateva minute pentru ca aveam instalat un cronometru. Murmura in timp ce-si rezema telefonul de un morman mai mic de carti.

Ii zambi lui Mike, indreptandu-se spre mijlocul camerei unde ramase intr-o pozitie relaxata, dar pe atat de incordata.

— Acum... Acel barbat v-a aparea din nou, Mike. Sa nu te speri. Holograma lui o sa ma tina de mana, dar o sa vezi ca nu e ceva real...doar o aplicatie. Voiam sa vad cum arata el ca persoana, asa ca i-am pus fata pe un corp oarecare.  Ridica vocea, sperand ca aceste cuvinte sa ajunga si la Harry.

Isi legana mainile pe langa corp, privind pierduta in gol. Mike, ofta sumbru, uitandu-se derutat in jurul lui, dar pret de cateva minute nu se intampla nimic.

— Rose! Mike se repezi speriat spre ea, dar se opri in loc la mai putin de doi metri de cele doua corpuri inghetate.

Inima lui Rose tresari odata cu corpul ei, iar bataile ii rasunau  pana si in urechi. Pulsul se simtea in fiecare muschi, iar sangele prindea deja o viteza mare, pompand puternic prin venele ei ce se miscau in fata si in spate. Harry ii zambi incurajator, incercand sa-si mentina pozitia robotica, iar fiecare miscare ce urma sa fie facuta, ar fi la fel de controlata.

— Vezi! Vocea lui Rose tremura mai rau ca ea, dar nici nu realiza ca dintr-o miscare mica, mana lui Harry se apropie tot mai mult de a ei, ramanand blocata tot la cativa milimetri.

Scena de dinainte se repeta, iar Rose nu stia daca sa se bucure sau daca sa se sperie.

— Asta nu este posibil. Nega Mike, clipind de cateva ori.

— Ba da! De ce nu ar fi? Se revolta si Rose, impleticindu-si degetele cu ale lui Harry. Nu o sa-ti faca nimic, Mike! E doar o holograma.

Sopti fara sa se uite la el. Analiza fiecare partica din fata lui Harry si pentru a mia ora, putea sa recunoasca ca acest barbat avea o perfectiune a lui pe langa toate defectele. Sangele nu mai era prezent nici pe brate, nici pe tricou, iar tatuajele lui erau curate, pielea alba si palida fiind acoperita doar de cateva zgarieturi.

Mike inca nega aceasta magie a tehnologiei, si, prinzand cat de cat curaj, stranse din dinti in timp ce se strabatu cei doi metri, ajungand foarte aproape de Rose si de acel barbat. Isi ridica mana, dar o lasa imediat in jos, vazand ca imaginea lui Harry se blura usor, transformandu-se in ceva sters.

— Ce...Ce se intampla? Facu mai multi pasi in spate, privind socat la eroarea din fata lui.

— Cred ca s-a virusat aplicatia sau s-a descarcat telefonul. Chicoti Rose, fiind atenta si la micul zambet ce se forma incet pe buzele rozalii ale lui Harry.

Harry deveni neclar, dar pe langa toate datile in care disparitia lui era brusca, acum, Rose putea sa vada fiecare miscare facuta in acest proces. Corpul lui Harry se stergea din ce in ce mai mult, iar inainte sa plece de tot, ii facu cu ochiul, ranjiind inca o data.

— Asta a fost cel mai ciudat lucru! Tipa Mike, incepand sa rada ca un copil mic.

— Huh!? Respira ea, nestiind ce sa mai zica, dar acum ca toate lucrurile s-au calmat, putea sa aiba parte si de putina distractie.

Ii zambi smechereste lui Mike, mergand lent spre locul in care inca statea. El o trase in bratele lui, facand pasi in fata, in timp ce ea facu mai multi in spate, avand mainile in jurul gatului sau. Buzele lor se unira intr-un sarut salbatic, dar pe langa toate datile in care se intamplau astfel de lucruri, Rose se simtea atat de neprotejata. Bratele lui in loc, s-o atraga, s-o faca sa se simta in siguranta, o departau. Pe langa toata dragoste ce i-o purta Rose, Mike parea mai mult un strain.

Simti suprafata moale a patului si printr-o miscare alerta, Mike se aseza cu grija deasupra ei, miscandu-si limba tandru si incercand sa-i preia ritmul lui Rose.

— Peste o ora trebuie sa plecam, dar avem destul timp. Se opri pentru o secunda, soptindu-i seducator si incet langa ureche.

Rose tremura, prinzandu-i fata lui Mike si tragand-o cat mai aproape de a ei.

— Ridica-te acum pana nu ma fac vizibil. Aplicatia ta nu o sa te scape si de data asta...