Ia-mă cu tine!

Capitolul 15.

— Nu ma impresionezi. Se revolta Rose, strambandu-se stresata la rochie pentru ca pe el nu putea sa-l vada. 

— Si ai vrea s-o fac? O intreba Harry devenind tot mai agitat. Ura tupeul si incapatanarea ei.

— Termina! Suna ciudat. I-o taie Rose, cutremurandu-se putin.

— Nici n-am inceput ca sa termin! I-o intoarse.

Satul sa tot stea ascuns si cu o dorinta arzatoare de a sta langa ea, silueta lui prinse contur. Pasi in spatele ei, plasandu-si palmele pe soldurile lui Rose.

— Oh Doamne! Pleaca. De ce dracu' ma atingi? Tipa ea, tresarind usor.

Harry zambi stramb, strangand-o putin mai tare, dar nu intr-un mod dureros. Tot ce pațea de cateva zile ii manca si distrugea fiecare clipa de fericire, iar acum nici nu realiza ca are nevoie de o imbratisare si cum, Rose nu ii va darui una niciodata, mai bine sa faca el primul pas.

— Șhh! Vreau doar o imbratisare. Cer prea mult? Ii sopti Harry cat mai aproape de urechea ei.

Rose isi inchise ochii, nestiind daca el glumeste sau chiar are nevoie de asa ceva. Dupa cum spunea este un demon, iar unul nu are nevoie de asemenea dulcegarii. Ajunse la concluzia ca isi bate joc de ea si fara prea multe revoltari, isi aseza mainile care tremurau peste bratele lui. Era rece la fel ca intotdeauna,iar asta nu ii transmitea decat frig, care o incomoda si mai mult. 

— M-am saturat de asta: Apari-dispari, apari-dispari! Este foarte derutant, Harry, asa ca, pleaca pana nu ma lasi iar cu ochii-n soare. Sopti si Rose simtind cum o mica parte din inima ei se sfarama odata cu ragamintea asta.

Ii era mila de el si in acelasi timp, vroia sa ii ofere imbratisarea. Acum era ca un prieten de care nu poate sa se atinga. Poate ca apropierea asta ar ajuta-o putin. Ar face-o sa-si dea seama daca il simpatizeaza sau daca ii e frica de el.

— Cand te-am lasat eu cu ochii-n soare? Cugeta Harry cateva minute, inainte sa isi arate confuzia.

— Mai faci si pe prostu'! Suiera Rose impingandu-l de data asta de langa ea.- Mereu faci asta si sa nu indraznesti sa-mi spui ca nu e intentionat. Cand pun o intrebare, imi raspunzi si pleci. Nu merge asa!

— Ma simt ca un barbat insurat care e luat la rost de sotie. Nu ce ti-am spus eu suna ciudat, ci asta. Chicoti Harry, incercand sa nu para afectat de distanta care era acum intre ei.

— Hmm...ce comparatie. Chicoti si Rose, neputand sa se abtina.

Isi facu curaj si se intoarse cu fata la el. Suspina speriata, facand un pas in fata, fara sa se mai gandeasca la pericolul ce o inconjoara. Privirea ei coborî usor de pe fata lui-pana pe abdomen. Ochii aveau aceasi nuanta patrunzatoare, parul isi mai pierdu-se din luciul de acum cateva zile, dar buclele erau la fel de lungi. Pe obraji avea cateva vanatai, iar din buza inferioara i se scurgea un lichid rosu care se prelingea lent pana la gat, oprindu-se la gulerul tricoului negru. Harry ii observa atentia care era pe fiecare particica din corpul lui, examinand aproape terifiata.

Brusc se simti putin stanjenit, dar nu avea timp sa-si faca o alta disparitie care s-o lase in ceata si mai mult. Isi drese glasul, incercand s-o distraga de la imaginea lui, insa nu parea sa mearga.

— Mmm...esti in regula? Se auzi intreband, dar nici el nu intelegea de cand il intereseaza de starea ei.

— Tu glumesti? Nu poti sa fi real! Rose iesi brusc din mica transa care o tinu blocata pentru cateva minute.

Chipul lui desfigurat, iar sangele ce se afla peste tot: pe fata, pe gat, pe tricou, pe brate, urmate de ranile adanci de pe maini. Tatuajele ce se puteau vedea, erau acoperite de mici zgarieturi, iar toate asta o faceau sa se simta si mai rau. Ii era greata si in acelasi timp frica. Stia ca e un monstru, dar nu isi putea imagina felul in care s-a molipsit el cu toate loviturile.

— Ala nu e sangele tau. Ce dracu' ai facut? Tipa Rose, vazand ca el nu raspunde, insa privirea ii ramase la fel de dura si indiferenta.

— Sunt un demon. Am victime si daca nu ti-am facut nimic pana acum, asta nu inseamna ca tu nu poti sa fi urmatoarea pe lista, iubito. Ridica Harry din umeri, folosind ultimul cuvant intentionat.

— Bipolarul naibii! Pe cine ai omarat si cum iti permiti sa-mi spui "iubito"cand imi specifici ca o sa ma omori. Niciodata nu te-am urat mai mult. Ii scuipa Rose, simtind cum mici lacrimi se formau incet in ochii ei caprui.

— Sentimentu-i reciproc! Nu pot sa spun ca te ador. Ii raspunse Harry, ranjiind intr-un mod tampit.

— Era" Te iubesc", dar nah...n-ai de unde sa sti! Ii replica ea, simtindu-se mai mandra ca niciodata ca a putut sa-l atace prin cea mai simpla replica.

— E tot acelasi drac.

— Singurul drac de aici esti tu si n-o sa-ti dau voie sa pui stapanire pe viata mea. O sa merg unde vreau, o sa fac ce vreau si o sa spun ce imi vine, fara ca tu sa obiectezi. Spuse Rose calma, fiind mai hotarata sa scape de el.

Harry nu comenta, dar nu pentru ca ii era frica, ci pentru ca ar face ceva ce ar rani-o pe ea. Isi stranse pumnii pe langa corp, scrancind scurt din dinti. Rose zambi invingatoare si inainte ca el sa iasa din aceasta stare, ii intoarse spatele si se indrepta mandra spre baie. Trantise intentionat usa in urma ei, fie ca nu era cu adevarat nervoasa, doar ca simtea lipsa libertatii.

— Cand vin inapoi, sa nu te mai gasesc in camera. Ii tipa ea, dandu-si deja tricoul jos.

Il arunca prin baie si cu dorinta de a-si face un dus, isi trase si colantii negri de pe picioare si ii arunca in cosul de rufe. Nu purta sutien, iar singurul obiect de care mai trebuia sa scape, era lenjeria intima.

Isi plimba fugitiv privirea prin baie si observa ca aproape totul era schimbat. Cada nu mai era, fiind inlocuita de o cabina de dus de culoare rosie, masina de spalat nu mai era acoperita de rugina si se putea vedea ca a fost schimbata cu una noua de un alb imaculat. Oglinda rotunda pe care o sparse cu cateva zile in urma era reparata, dar acum era in forma de inimioara. Se stramba plictisita la oglinda, dar zambi atunci cand observa gresia si celelalte mici detalii care erau reparate, schimbate sau modificate. Acum baia era mult mai frumoasa, dar era imposibil ca Mike sa fi cumparat asa ceva.

Din cate isi amintea, ultima data, nu aveau asa de multi bani incat sa-si permita o schimbare atat de mare. Flutura indiferenta din mana, stiind ca nimeni nu o vede si inca fericita, intra in cabina de dus, ca un copil mic si entuziasmat.

Apa fierbinte o invalui cu totul si din instinct isi inchise ochii, lasandu-si capul pe spate. Parul ei lung se lipi de spate, ajungand putin din el si pe fata. Imediat ce se obijnui isi deschise ochii, luand de pe suportul de jos, samponul si gelul de dus.

Isi spala parul de doua ori, apoi il clati intr-un mod brutal. Vroia sa scape de sangele ce se afla pe partea din spate a gatului si de cel de pe maini. Mica apropiere pe care o avusese cu Harry, era de ajuns sa o pateze si pe ea putin. Prin baie deja plutea mirosul de vanilie, dat de gelul de dus, iar acum se simtea mai curata ca niciodata. Zambi fericita si inchise apa, care incepea sa se raceasca.

Isi infasura un prosop in jurul corpului si pasi prin baie, in cautare de haine. Isi aminti ca nu a adus nimic cu ea din cauza lui Harry si cu speranta ca el a plecat, intra din nou in camera. Aerul rece se izbi de pielea ei, facand-o sa tremure scurt. Fata de caldura ce se afla in baie, aici era foarte frig sau poate e si trecerea prea brusca.

— Frumos spectacol...si sa nu mai zic de corp. O sa-mi cumpar bilet si data viitoare. Harry incepu sa rada, dar ranjetul lui amuzat deveni unul pervers.

Rose tresari speriata si inainte sa faca vreo prostie, isi stranse  prosopu' de pe ea mai tare. Apuca cana de pe noptiera, fiind primul obiect care ii veni la indemana. Se intoarse spre Harry, dar imaginea lui era stearsa si asa de neclara.

— Esti cel mai mare idiot! Cum?...Cum naibi ti-ai permis sa te..! Tipa aproape dezorientata, nestiind ce jigniri sa-i adreseze mai exact.

— Auchi! Asta a durut..., dar nu suficient. Mai lucreaza la jigniri pe viitor. Ii facu cu ochiul si la fel ca de obicei, disparu.

— La dracu' cu tine si cu toate astea. Urla dispearata, izbiind cana de peretele din dreapta.

Cioburile se sdrobira de suprafata dura si de acolo se imprastiara usor prin aer, cazand pe podea. Rose tasni spre lampa, care avu acelasi sfarsit.

— Norocul tau, fraiere! N-ai sa mai vezi ceva din corpul meu in viata ta.