Ia-mă cu tine!

Capitolul 11.

***

-  Ai zis ca o sa-mi raspunzi la o intrebare. Ii reaminti.

Au stat mult aici, s-au plmbat, Harry a dus-o sa viteze gradinile amenajate frumos. Culesese cateva margarete, iar Harry luase si el un tradafir alb, pe care il strecurase in buzunarul blugilor. Ii mai citise lui Rose cateva dorinte, insa acestea erau despre jucarii. Erau lucrurile cerute de copii. O fetita isi dorea din toata inima o papusa care sa ii semene leit, iar un baietel se ruga pentru un set de masini.

- Nu ti-an promis nimic.

Se intoarse cu spatele la el oftand suparata, acesta fusese momentul pe care il astepase inca de la inceput. Se gandi sa mai insiste inca putin, dar o intepatura ii strapunse fruntea. Ameti brusc, picioarele ei tremurand. Isi inchise ochii imediat ce peisajul din jurul ei deveni blurat. Vocea lui Harry era infundata, isi simti corpul moala. Fara sa-si dea seama, cedă. Picioarele i se pierdeau in nor, trupul ei dizolvandu-se s disparand usor.

- Rose!? Tipă Harry, mainile lui care incercau s-o prinda, imbratisand decat aerul. 

Vocea lui era singurul lucru pe care il auzi Rose inainte sa isi deschida ochii si sa se trezeasca in camera ei.

- Rose ! Alt suspin rasună aproape de ea. Isis duse mainile spre tampla masand usor.

Capul ii bubuia. Isi simtea pulsul pana-n urechi. Nu putea sa vada nimic. Era acoperita in propia transpiratie. Simti doua brate pe corpul ei, in scurt timp, fiind ridicata in sezut.

- Ce se intampla? Tipatul exasperat al lui Mike ii confirma lui Rose locul in care se afla.

- Domnisoara! Ma puteti auzi? Sopti doctorul asezandu-se langa ea ca sa poata sa ii asculte mai bine bataile inimii.

Ii puse stetoscupul pe piept. Rose avea o criza de tremurat. Ii era cald, apoi frig. Avea frisoane, si simtea o usoara greata in gat.

- Imi e frig. Se balbâi vrand sa se aseze din nou pe pat. Simtea prezenta cuiva necunoscut langa ea. Era rece, aproape inghetat.

- Alte simptome? Intrebă doctorul facandu-i semn lui Mike sa aduca un pahar cu apa cat mai repede.

- Ma doare capul. Suspină Rose, avand o dorinta sa se exteriorizeze.

- Cu vederea cum stati?

- Ceata! Totul e in ceata. Ii raspunse. Dupa cateva secunde ii auzi pe doctor oftand. Era depasit, cu siguranta fata din afata lui avea o criza, dar sa fie in stare de lesin de doua zile, fara sa isi revina nu era ceva normal.

Mike intră in camera inca agitat, varsand mai mult de jumatate din paharul cu apa. Il inmana doctorului si acesta o ajuta pe Rose sa bea cateva guri.

- O sa-si revina? Intrebă Mike inca o data asezandu-se langa Rose si tragand-o in bratele lui. Era pentru prima data cand ii era frica. Nu voia sa o piarda pentru ca momentan era tot ce il mai tinea in viata. Fie ca nu ii arata, o iubea. O iubea mai mult decat orice. 

- O sa-si revina, dar are nevoie de calmante, multe vitamine, calciu -

- Nu o sa accepte asa ceva...  Este obsedata de felul in care arata, nu si-ar permite cateva kilograme in plus. Ii raspunse Mike, stiind ca Rose poate sa auda tot.

- Am o mica banuiala ca din cauza dumneavoastra detine aceasta obsesie. Daca vrei sa se creada frumoasa, trebuie mai intai ca tu s-o accept in orice caz. Desbatu doctorul un nou subiect cu Mike.

- Norma ca este frumoasa, doar de asta esti si iubita mea, nu? Se revolta Mike. Doctorul ii facu semn sa faca liniste o vreme. Ii aseza lui Rose inca o perna si ii lasa pe noptiera cateva calmante si o cutie cu pastile pentru febra. Se ridica instruindu-l pe Mike sa faca la fel, iesind amandoi pe hol.

- Baiete! Gandirea ta este extrem de inapoiata. Frumusetea e trecatoare . O placi doar pentru felul in care arata? Il intreba doctorul aranjandu-si uniforma.

- Nu stiu cum sa rapund la asta. Afirma Mike rusinat. 

- Ar trebui sa-ti analizezi putin viata. Domnisoara trebuie iubita pentru calitati, nu pentru felul in care arata. Ii zambi doctorul prieteneste.

- Ai sotie? Se trezi Mike intreband.

- Nu ! Raspunse sec.

- De ce nu? Curiozitatea lui Mike crescu.

- Pentru ca, la fel ca tine, n-am stiut s-o pretuiesc. Daca nu vrei sa ai aceasi soarta, mai bine o lasi sa fie fericita singura. Il indemnă doctorul.

- Si daca o iubesc pe Rose?

- Atunci tine-o langa tine indiferent cum arata. Slaba, grasa, oricum. E perfecta daca tu reusesti sa o vezi asa.

- O sa ma gandesc...

- Nu lasa viata sa treaca pe langa tine fara sa iubesti, altfel pot sa-ti zic ca ai trait degeaba. Isi termină multumit discursul, bucuros ca a putut sa ajute un nou cuplu.

Amintirea sotiei lui ii era intiparita in minte. Momentul in care s-au certat, plecarea ei. Nu a vrut s-o opreasca deoarece orgoliul lui era prea mare. O lasase sa iasa pe usa cu tot cu bagaj, a cautat-o, dar nu a gasit-o in felul in care vroia.

"
Strada era plina de oameni de parca se adunasera pentru un spectacol, dar din pacate  era vorba despre altceva. Isi facu cu greu loc printre multime. Afara era intuneric, iar luna veghea deasupra lor. Cand reusi sa vada si el scranci nervos din dinti. Doua masini de politie si o ambulanta care luminau in jur. O alta masina , care cauza-se accidentul era pe partea stanga.

Avea farurile sparte , iar langa ea se afla un bagaj. Clipi de cateva ori recunoscand usor rosul aprins al geamantanului. Lacrimile aparura in ochii lui si fara alte suspine incepu sa fuga spre ambulanta. Doi medici carau o targa si totul in mintea lui mergea cu incetinitorul. Nu se putea concentra. Se apropie de trupul sotiei lui tragand adanc aer in piept.

Chipul ei frumos era plin de rani. Sangele era proaspat, iar parul ei ravasit ii venea pe jumatate din fata . Ii cuprinse obrajii incepand sa planga langa trupul ei fara viata. Medicii au incercat sa ii departeze, dar el nu vroia sa se lase. Lacrimile lui ii curățau chipul. A sarutat-o inainte sa fie luat pe sus de politisti si de atunci nu o mai vazu-se. Era ultima imagine, ultima amintire cu ea.

"

- De ce nu te duci la ea? Il scoase Mike afara din gandurile lui.

- La cine ? Se balbâi doctorul fiind confuz pentru ca pierdu firul povestii.

- La sotia ta.

-E prea tarziu. Sopti doctorul luandu-si trusa din hol . -Ai grija de ea. Ii ura deschizand usa de la intrare.

Il lasase pe Mike confuz. Acesta inca statea in hol uitandu-se la usa care acum era inchisa. Nu intelegea ce vrea sa spuna cu " E prea tarziu ", dar va afla.