Ia-mă cu tine!

Capitolul 31.

- Ne mai vedem...

Cuvintele se auzeau neclare. Sunetele erau usoare. Urechile ei isi pierdeau auzul, ochii vederea si plamanii aerul. Eliberata de toate senzatiile de mai devreme, corpul prinse o elasticitate moale, oasele ei deveneau usoare ca o pana. Se prabusi la pamant, capul lovindu-se de gresie. In fata i se asternea numai negru, era scufundata in intuneric.

Harry, care se afla la numai cativa metri de Rose, era incatusat. Stia ca nu trebuia sa omita nimic. Putea foarte usor s-o faca el sa sufere, insa acum, din cauza lui si a egoismului sau, Rose era la un pas de moarte. Capul lui se roti in toate partile, nu stia in ce parte sa se uite, funiile din jurul mainilor lui erau incinse, acele ii strapungeau pielea.

- La dracu, dati-mi drumu'. Jur ca o s-o omor. A tipat din toti plamanii luptandu-se sa fie eliberat.

Corpul ii tremura, ochii lui sticleau plini de lacrimi. Tinea la ea in cel mai nebun mod. O voia vie, libera, cu o viata frumoasa. Departe de suferinta. Vazu ca prin ceata corpurile intunecate ce se apropiau de Rose. Erau orbiti de razbunare, acesti demoni, fata de Harry erau ascultatori. Stiau cum sa duca o treaba la bun sfarsit, iar baiatul cu ochii verzi stia si el la fel de bine ca nu se vor opri niciunul nici macar la ultima picatura de sange varsata din corpul lui Rose.

- Usor, Harry! Fara sentimente, ai avut o viata intreaga sa iubesti, acum e prea tarziu. Louis se apropie de el. In bucataria acum prea mica, aerul era mult prea putin pentru toti.

- Nu o iubesc, la dracu', lasa-ma sa o omor. Lasa-ma sa o fac eu! Zbieră din toti plamanii, inclestandu-si dintii in acelasi timp in care isi trase iar corpul in fata.

Desii funiile aveau sa-i faca rani adanci, poate chiar cicatrici, nu putea sa ia parte la o asemenea scena, nu putea s-o vada chinuindu-se. Sa vada pe altii cum se joaca cu ea, dur, al dracului de dureros! El putea sa o faca repede, sa ii ia suferinta usor, cu grija, fara sa simta.

- Nu primesc ordine de la tine. Louis ridica indiferent din umeri, desi si pe fata lui se putea vedea o urma mica de neliniste. Corpul lui se aseza la un metru de a lui Harry, luand o pozitie buna pentru a viziona spectacolul din fata lor.

- Esti atat de prost incat accepti sa fi manipulat. Esti cel mai mare sclav. Deabia astept Louis. Dintii lui Harry scranciră din nou, maxilarul inclestat, atunci cand unul dintre demoni, isi aseza corect cutitul in palma, etaland taisul spre lumina.

- Deabia astept sa ies de aici. Vei muri pentru a doua oara daca nu pui capat in acest moment la tot ce se intampla aici! Mârâi secatuit de orice putere, pucurii de transpiratie se scurgeau de pe fruntea lui. Se smuci in continuare, era prins atata de bine.

- Dar ce o sa mai doare...Surasul lui Louis il lua prin surprindere. Isi ridica fugitiv ochii spre Rose.

Fata ei era spre a lui, insa ochii erau inca inchisi, clar inconstienta de tot ce se intampla, dar cand se va trezi? Cand isi va da seama ca a murit, ce se va intampla cu ea? Singura? Cutitul din mana demonului trasase o singura linie de-a lungul incheieturii ei. Inima lui Harry bubuia in piept numai la vederea sangelui, ochii lui, verzi, atat de verzi, nu se intunecară. Era tot mai disperat sa iasa, putea sa-i opreasca, putea, numai daca ar putea in acelasi timp sa se elibereze.

- Louis, jur, la dracu', chiar jur ca o sa-ti omor primul mebru al familiei, pana la ultimul! Nu va mai exista nici urma de familia Tomlinson pe lumea asta. Lasa-ma sa ies, i-ai de pe ea Urla de-a binelea, vocea lui groasa si tare, rasuna prin tot blocul. Toti vecinii aveau sa auda, aveau sa sune la politie, avea vreunu' oare sa intre aici? Sa o salveze?

O alta taietura se deschise pe pielea ei alba, acum pe abdomen, aproape de pantec. Tricoul lui Rose era tras pana aproape de sani, avea sa ramana dezbaracata, violata si omorata in cel mai josnic mod,si asta sub privirea lui.