Ia-mă cu tine!

Capitolul 32.

Nu putea sa simta mila pentru Rose. Simtea doar ura pentru persoanele care i-au facut una ca asta. Nu a fost invatat sa iubeasca. Ii era greu sa reactioneze. Un barbat care ar iubi cu adevarat s-ar arunca la propiu peste persoana iubita, alinand-o cu imbratisari. El nu putea sa faca asta. Era al dracului de ciudat. Acum, cand lanturile nu-l mai tineau pe loc, era blocat insa de mandrie si de confuzie. Ce sa faca? Cum s-o ajute? Nu avea cum s-o vindece.

- Tine ochii deschisi, Rose. Continua sa respiri.

Isi facu totusi curaj, tarandu-si corpul spre al ei. Nu putea sa se abtina. Pumnii lui se zdrobira iar de gresie, un suspind inabusit iesindu-i printre buze. Fața lui Rose era brazdata de lacrimi, in ochi i se citea durere. Corpul ii era acoperit de sange, nu putea sa vada taieturile, dar stia ca usturau ca dracu! Ii trase capul in poala lui, indepartandu-i toatele firele de pe fata.

- De ce mie? Un alt potop de lacrimi i se oprira lui Rose aproape de barbie.

Ea gemu, punandu-si mana peste bratul lui care era inconjurat in jurul umerilor sai. Corpul incepu sa-i amorteasca, durerea era apasatoare.

- Nu o sa mori de la astea. Stiu ca te doare acum, dar o sa treaca.

O linisti Harry. Isi duse mana spre buzunarul ei unde ii gasi telefonul. A format in graba numarul de la urgente.

- Sectia de politie nr. 6, aveti un caz de raportat? O voce cat se poate de calma se auzi de la celalalt capat al telefonului.

- Am nevoie urgenta de o ambulanta pe strada-

- Voi face imediat legatura cu cei de la urgente.

Femeia il opri brusc. Harry intelese ca era de la politie si ca nu avea nici o treaba cu domeniul de care are el nevoie.

- Buna ziua, domnule. Numele dumnevoastra?

De data asta era o voce de barbat.

- Am nevoie de o ambulanta pe strada Giles. Blocul 22, primul etaj, apartamentul 8.

- Intelegem, domnule, dar avem nevoie de un nume.

- Iubita mea a fost macelarita de vie. Trimite-ti dracului pe cineva pana nu-i curm de unul singur suferinta.

Tipa in telefon, aproape spargandu-l in mana sa. Ura toata aceasta incompetenta. Sunt organizati atat de prost, si in primul rand, de cand se stie, astfel de fraieri pierd timpul aiurea cu intrebari stupide.

- Domnisoara este constienta?

- Daca eram doctor va raspundeam! Marai Harry, uitandu-se la Rose.

Avea ochii inchisi, nu stia daca mai era constienta, nu de asta a sunat.

- Trebuia sa ne ajutati cu cateva informatii, -

- Imi trebuie o ambulanta, voi nu pricepeti?

Il intrerupe, asezandu-i capul lui Rose inapoi pe podea. Se ridica in picioare ducandu-se spre blatul de langa ghiuveta.

- Ambulanta este pe drum, trebuie sa completam o fisa pentru iubita dumneavoastra.

- Nu-mi pasa de fisa voastra. Daca nu va grabi o sa completati acte de deces.

Spunand ultimele cuvinte, inchise apelul, asigurandu-se ca scoate cartela din telefon. O zdrobi intre degete, facand din ea doua bucati fara nicio valoare. Se uita la cutitul din seltar. Rose detinea multe cutite, dar acesta era o arma alba. Mare, argintiu, cu un tais splendit. Ii plasa capul inapoi pe podea, lasand sa i se strecoare printre buze un oftat. Epuizat si afectat de toate gemetele lui Rose, prelua cu grija cutitul strangand manerul in mainile sale.

Arunca o privire la corpul ei. Rose avea ochii stransi puternic, dintii inclestati si lacrimi uscate pe fata. Taisul cutitului reflecta lumina razelor de soare in metalul ghiuvetei. Se aseza inapoi in genunchi langa Rose, asezandu-i capul inapoi in poala lui.

- Ce faci? Suspină Rose speriata, uitandu-se la arma din mana lui.

Harry nu scoase niciun sunet. I-a luat mana lui Rose in a sa, strangand-o usor. Ii aseza cutitul in palma, punandu-i mana pe piept.

- Nu vreau sa te vizitez la un spital de nebuni, Rose! Am mai trecut prin ceva asemanator si e de-a dreptul sfasietor sa vezi o persoana complet sanatoasa, tinuta in camasa de forta pentru ca incearca sa spuna ce a vazut.

Ochii lui Harry erau oriunde, in niciun caz pe Rose. Nu va intra in astfel de discutii cu ea, nu erau necesare.

- Vei spune ca te-ai certat cu iubitul tau. Erai atat de suparata incat te-ai mutilat de una singura. Insista pe faptul ca iti place sa simti durerea. Sa nu-ti treca prin minte sa bagi fiinte supranaturale in povestea ta, Rose! Te vreau aici, langa mine.

Rose doar a aprobat simplu din cap, nu a putut sa auda nimic din ce a spus, dar parca intelegea cuvintele de pe buzele lui. Si-a dat seama ca numai uitandu-se la Harry, putea sa-si ia gandul de la durere. De aproape toata trasaturile lui erau fascinante. Trecea cu admiratie peste fiecare. Stranse cutitul mai bine in palma, astepta doar ca toata aceasta durere sa treaca si spera sa nu mai aibe parte de asa ceva. Minutele se simteau ore. Timpul trecea greu, nici nu a realizat momentul in care Harry nu se mai afla langa ea.

Cand a deschis ochii era tot pe podea, insa langa ea erau mai multi barbati imbracati in uniforme. A gemut usor, trantindu-si capul inapoi pe gresie. Doua maini i-au tras inapoi tricoul rupt peste abdomen, altele au preluat cutitul din mana ei cu niste manusi albe, iar un barbat a ridicat-o cu greu. A purtat-o pana la targa. Rose inca il cauta pe Harry, era atat de goala fara el. Totul se petrecea atat de repede. Nu intelegea nimic. Astepta cu nerabdare momentul in care ochii ei se vor inchide. Numara secundele si devenea tot mai fericita atunci cand aerul patrundea greu in plamanii ei. A clipit de cateva ori memorand clipa in care peisajul a devenit negru.

Ultimele ei imagini au fost felinarele din fata blocului, urmate de soarele care veghea singur intr-un colt, si de norii pe care stia ca reusise cu, cateva zile in urma sa-i atinga.