Ia-mă cu tine!

Capitolul 26.

Caldura ce il topi pana acum, se scurse lent prin pielea lui, lasandu-l rece, aproape inghetat. Zambetul ii pieri, dar inca dadea semne de conturare, atunci cand isi apleca capul, sustinandu-se cu mainile de marginea gardului. Corpul sau era la fel de instabil precum il simtise pe al ei, tremura usor, simtea frigul, dar asta a fost doar pentru un scurt moment. Reflexia chipului sau dur se imprima in balta de apa lasata de ploaia scurta, ce se napusti asupra orasului in timpul petrecerii. Apa transparenta, era acum de un negru lucios, asemanator cu smoala din cauza intunericului difuz ce se asternea deasupra ei.

Isi vedea lacrimile...acele lacrimi sangerii care se prelingeau ca un acid fierbinte pe obrajii lui. Picuri de un rosu inchis, colara negrul baltii, mici cerculete trecand una dupa alta. Doua sfere verzi, stralucitoare ii incantau privirea. Era el, stralucirea ce o avea inainte. Cea pe care nu o pretuise cu adevarat, anii tineretii, inmuiati intr-o particica mica de apa. Apa ce picura din cer, din lacasul lui, din locul sau. Apa ce acum ii purta lacrimile de fericire, dar si de tristete.

- Off, Rose. Rase cu pofta, ridicandu-si mana tremuranda spre fata sa. A sters una dintre lacrimi, purtand-o pe degetul sau aratator. O privi pret de cateva minute, analizand firicelele negre ce luau locul rosului. In scurt timp, lacrimile se evaporasera, raceala si apoi nimicul cuprinzandu-l din nou.

Un nimic pe care nu-l putea simti...nici descrie, dar nu avea timp de tristete. Se adunasera prea multa, si de ce? Doar din cauza ei. E bine ca stia macar raspunsul la asta. Privirea lui a fixat siluata suava ce isi misca ispititor formele intr-un mod nervos, dar incitant. Prin intunericul ce o inconjura, tot reusea sa straluceasca, sa transmita acea inocenta pe care orice vanator o adora. Inocenta pe care el insasi, iubea sa o vaneze.

- Nici n-am inceput. A suierat, asteptand prosteste sa surprinda aburul albicios, ce ar fii trebuit sa i se strecoare printre buze din cauza frigului. Astepta degeaba deoarece nu avea sa se intample nimic, nu in viata reala.

S-a resemnat, scuturandu-si absent capul. Se simtea gol, si putin ranit. Poate doar orgoliul ii fusese afectat, dar si asta insemna ceva. Era ciudat, pentru ca atingerea cuiva era total straina, iar gandirea, sentimentele si inima inca functionau. S-a asezat din nou pe banca vrand sa-si faca ordine in ganduri, in mintea lui era un dezastru toatal, nu stia daca va reusi sa o scoata la capat, dar va incerca...

Ochii ei erau impaienjeniti din cauza lacrimilor ce se uscasera imediat din cauza vantului ce ii strapungea fata. Rimelul se intari si el mai mult sub ochi decat pe gene, ceea ce o incomoda. Linistea ce o inconjura, in loc sa fie calmanta, o speria... Pana sa ajunga in fata restaurantului, drumul fu ferit de orice sunet.

Simtea prezenta a doi ochi din departare. Ceva foarte straniu, dar isi facu totusi curaj si merse mai repede. Acum linistea fu inlocuita de zgomotul facut de traficul infernal. Masinile circulau una dupa alta, scurte claxoane, acompaniind infricosatoarea noapte. Trecuse pe langa o sumezenie de magazine, dar nu le prea dadea atentie, uitase de plicul ce il tinea strans in mana si de banii ce il "ingreunau" .

A suras de una singura, insirand cateva injuraturi din cauza picioarelor ce o dureau ingrozitor. S-a oprit in fata unui magazin turcesc, in fata lui, langa trotuar, aflandu-se intr-un sir mai multe taxiuri ce-si asteptau clientii. A aruncat o singura privire in urma, asigurandu-se ca cele doua diamante negre nu ii calca pe urme. Nu era nimeni bizar, doar ceilalti oameni care isi vedeau de drumul lor.

~☆~

Portile ruginte se deschisera singure, lasand in urma in scartait taios. Un spatiul larg i se arata, indemnandu-l sa paseasca in fata. A zambit in coltul gurii, pasind usor peste oasele putrezite. Miroasea a ceva ars, in jurul lui ridicandu-se un fum nu atat de dens, da totusi deranjat. Tipetele asurzitoare incepura sa-si faca simtita prezenta, aceleasi rugaminti si injuraturi navalindu-l.

Si-a ridicat capul, indreptandu-si spatele. Privea drept in fata, evitand sa patrunda pana in adancul celulelor. Holul scurt dadea semne de terminare, ingustandu-se tot mai tare. O usa din lemn, cu un model ciudat, il astepta in capat, in jurul ei luminand flacarile ce se inaltau spre tavanul deja distrus. S-a oprit chiar in fata usii, trecandu-si mana peste acea lumina de culoarea lavei. Se juca cu focul timp de doua minute, pana ce pielea incepu sa-l usture. Era ciudat cum de aici, in lumea lui putea sa simta durerea.

A prins clanta dintr-un metal aproape inghetat, senzatia fiind inebunitoare. Un sfarait de carne arsa, se auzi peste strigatele din fundal. A sasait printre dinti, inchizandu-si ochii cateva secunde. Dupa ce reusi sa-si readuca calmul, impinse usa cu forta, aproape scotand-o din balamale. Alte strigate, dar de data asta din interiorul camerei, il atatau spre interiorul ei.

A privit usa trantindu-se de peretele lateral. Talpa bocancilor s-a afundat in sangele inchegat de pe podea, lasand in el, o urma adanca. Se uiti cu o oarecare pofta spre corpurile acoperite doar de lenjerie intima, si aia rupta in diferite parti. Fetele legate in lanturi, se strangeau, bagandu-se infrigurate in peretii din spatele lor. Aveau mainile deasupra capului, fiecare prinse in catuse. Prin pielea alba, patata de sange si funingine, se vedeau oasele. Slabe, dar inca atragatoare, ochii fiecare-ia incepura sa lacrimeze.

Nici nu se sinchisi sa le analizeze si mai mult decat e nevoie, atentia sa ducandu-se intentionat spre fata, nu chiar anorexica, ce se afla intr-un colt mai indepartat. Parul brunet spre saten, ochii caprui, cu o licarire si umezeala asemanatoare cu cea a lui Rose. Semanau atat de bine, iar asta ii facu iar sangele sa prinda viteza in interiorul venelor. Merse apasat spre ea, lasandu-se pe vine fara sa atinga podeaua. Ii prinse fara alte cuvinte mainile, ducand-o pe al lui spre buzunarul din spate a blugilor. Pipai lama cutitului, avand grija sa nu se taie, ca dupa sa dea si de randul de chei agatate de un breloc simplu. Apuca cea mai mica cheita, rotind-o, si desfacand catusele ce ii zgariase incheieturile fetei.

- Cum te cheama, iubito? Se apropie de ea, lasand soapta sa-i gadile timpanele. O simti tremurand langa el, dar nu de placere din pacate, ci de frica. Mainile ei inca erau deasupra capului, tinute strans in ale lui Harry.

- C-Clara. Suspina, ghemuindu-se in incercarea de a-si ascunde corpul deja dezgolit. Aerul deveni iar cald, iar frigul ce o macina inainte din cauza peretelui, se evapora. Ramasese decat scarba fata de sangele ce o acoperea, dar nu reusea sa mai bage in seama detaliul asta.

Prezenta lui, langa ea, era total coplestitoare, si inspaimantatoare in acelasi timp. Il mai vazuse de multe ori, de fiecare data nervos. Asta nu se schimbă nici in momentul de fata, era la fel de suparat si prost dispus.

- Nu-mi place... Medita, eliberandu-i mainile. Emotiile si frica care o cuprinsesera, o secara in mai putin de cateva secunde.

Corpul ei se revarsa peste sangele uscat, oasele intrandu-i in fiecare particica a pielii. Simti atingerea rece a mainilor lui. Bratele o inconjurara, ridicand-o si purtand-o pe umarul sau sub privirile celorlalte. Mana lui era bine presata de fundul ei ferm, tinand-o strans ca pe-un sac. Iesi din camera fara sa inchida usa, fie ca ele nu aveau oricum nici o sansa de a iesi de acolo.

- O-o sa ma omori? A chitait, vrand disperata sa-si acopere urechile cu mana. Sunetele demonice si pline de durere o infiorau teribil. Auzise astfel de strigate doar din spatele usii, dar erau infundate si seci. Acum, ele prinsera o acustica mai buna, erau periculos de aproape. I se imprimara in minte precum un cantec de leaga.

- Shh. Mana lui ii mangaie in cerculete mici fundul, pozitionand-o mai bine pe umarul lui. Isi croi acelasi drum, spre aceleasi porti. Focul se diminua fata de momentul intrarii.

- O sa ma omori? De data asta, tipatul ei inabusit de lacrimi rasuna de-a lungul mai multor holuri. Incepu sa se zbata, vrand cu orice pret sa fuga.

- Poate...raspunse simplu, strangand-o ca sa n-o scape. Ochii lui erau atenti la ceva din fata, desi putea sa spuna ca priveste si in gol. Nu vedea nimic, el doar mergea stiind deja drumul.

Cotul i se izbi de spate, capul ei lipindu-se de soldul lui. Nu dupa multe minute, miscarile ei se diminuara. O vazu obosita, asa ca elibera putin stramsoarea, trecandu-si mana spre coapsa sa.