Ia-mă cu tine!

Capitolul 16.

— In locul tau n-as paria pe asta. Ii striga si Harry inapoi, incercand sa isi abtina rasul, dar era aproape imposibil.  

Rose nu raspunse, iar el putea s-o vada perfect. Desi ea credea ca a disparut, Harry era inca in camera. Privirea lui se plimba usor pe corpul ei, in jurul caruia avea inconjurat un prosop. Inainte sa faca vreo prostie si sa mearga sa traga de prosop, se linisti si fara sa-si mai puna si planul in aplicare, se aseza in coltul camerei, la fel ca de obicei.

Ofta scurt, stiind ca Rose poate sa-l auda, dar nu-l interesa. Isi lasa capul sa-i cada in palme, dar si le retrase repede pentru ca sangele de pe maini risca sa ii  ajunga si pe fata. Se uita pierdut la bratele lui, strangandu-si ochii imediat ce chipul persoanei recent omorate ii aparu in fata.

Reflexia ei prindea contur, iar imaginea cam incetosata deveni tot mai clara: ochii ei caprui, de un contrast perfect cu al parului, ii fixau pe ai lui. O privea asa de patrunzator, dar nu intr-un mod induiosator. Ochii lui erau intunecati si asa de reci. Toate instinctele il impingeau spre moarte, iar dorinta de a ucide crestea si se infiltra usor prin venele care pompau intr-un ritm alert. Zambetul sadic se forma pe buzele lui in timp ce le privea pe ale ei: erau rosii, colorate cu un ruj inchis, dar asa se ademenitoare, avand aceasi culoare sangerie.

Ceva il facea sa vrea s-o sarute, dar nu pentru ca o gasea atragatoare, ci doar din cauza dorintei de a simti din nou gustul metalic al sangelui. Isi reveni repede si sub protestele ei, ii prinse mainile si i le plasa deasupra capului. O mai analiză putin, holbandu-se la pielea fina, la sprancenele subtiri si la genele putin cam lungi, dar la fel de frumoase. Ii amintea de cineva, insa nimic din ce a mai ramas din el, nu vroia sa se mai gandeasca acum la altceva. Isi reveni si o stabiliza pe fată, ducandu-si cealalta mana, care era libera, la tivul tricoului sau. Il ridica putin, scotand din partea din spate a blugilor, cutitul de o marime medie.

Se misca incet, urmarindu-i brunetei fiecare miscare. Ochii ei se rotira usor, cazand pe arma din mana lui, marindu-se la fel de repede pe cat ii invartiră. Suieră speriata printre dinti, fataindu-se sub greutatea corpului demonului , care isi lasase toata greutate pe corpul ei mic si firav. Lacrimile se formară, mimand perfect un ocean cristalin, care mai apoi, s-a prelins incet pe obrajii ei.

— Cum ai zis ca te cheama, frumoaso? O intrebă Harry promt, ducand cutitul spre gatul ei. Il plimba spre sani, deabia atingandu-i pielea.

Atingerea rece si necunoscuta o facu sa tresara si inainte sa vorbeasca, isi inghiti nodul din gat.

— R...Rachel. Vocea ei mica se sparse in mii de bucati si inainte sa mai spuna si altceva, suspinele incontrolabile, ii parasiră gura.

— Rachel! Repeta Harry, afisand un zambet larg si orbitor. Frumos nume! Aproba el, parca gandindu-se mult inainte sa confirme asta.

Rose...Rachel! Nume total diferite, dar infatisarea lor era putin identica. Asemanarile care il intrigau si mai mult. In minte incepeau sa ii circule cuvintele lui Rose, strigatele ei, urmate de reprosuri. Stranse mai tare arma in mana, simtind cum nervii se amplifica cu fiecare secunda. Inofensivitatea pe care o emana orice femeie, dar secretele din spate sunt aproape indescifrabile.

— Iti e frica de moarte, Rachel?  Ii sopti aproape de ureche, incercand s-o linisteasca si s-o distraga de la ce se va intampla in continuare.

— Nu! Raspunse Rachel, fara sa se gandeasca prea mult.

— Sa inteleg ca nu te vei supara pentru asta? O intreba, dar inainte ca ea sa-si dea seama despre ce vorbeste Harry, cutitul se tara usor pe pielea alba a fetei, intrand putin si trasand o linie lunga pe abdomenul ei.