Ia-mă cu tine!

Capitolul 27.

Aerul din jurul lor se raci considerabil in timp ce amândoi patrunsera intr-o alta camera. Un miros matalic de sange domina prin toata incaperea. Lumina era puternica, de culoare rosie. Capul fetei se ridica cu greutate, incercand sa analizeze locul in care a ajuns. O funie era agatata de tavan, capatul ei deabia atingand pamantul, peretii erau patati de sange la fel si podeaua.

Catusele prinse de o teava ruginita se clatinau, lovindu-se una de alta. Formau un sunet infiorator, ca doua metale ce se lovesc una de alta fara oprire, intr-un ritm ciudat si constant. Un bici se sprijinea de coltul camerei, dar ceea ce ii provoca un alt tipat, era colectia de cutite, lame si sabii, asezate intr-o vitrina cu geamul spart.

Cioburile de sticla erau rosii, la fel si lamele cutitelor. Nici nu se silise sa le stearga. Aproba absorbita din cap, de mai multe ori, in timp ce Harry o lasa pe picioarele ei. Isi continua jocul de balansare, imediat ce mainile lui disparusera. Simti un fior ce ii strabatu tot corpu lasand in urma un gol imens. Se uita la baiatul cret, inca leganandu-se in fata si in spate, mintea ei era goala, nu putea sa inteleaga ce se intampla cu ea, dar o forta stranie, ii facea corpul sa tremure. Doua brate o tineau strans de umeri in timp ce alte doua ii tineau picioarele. Se uita speriata la Harry si il vazu in fata vitrinei, nu el o tinea. Tipa, de data asta miscandu-se, insa nu avea nici o sansa. Era tinuta strans, in timp ce mai multe respiratii inghetate ii loveau ceafa. Peisajul se incetosa, la fel si camera care incepea sa se invarta ametitor.

- Usor baieti. Vocea demonului, care isi stergea acum cutitul cu o carpa murdara, imbibata in alcool, se facu auzita. Era linistitoare. Prin imaginea neclara ii zari mana, ridicandu-se si facand un semn nesesizabil.

Ceva o gadila pe mana, simtea mii de atingeri pe tot corpul. Respira adanc, nu stia daca ar fii bine sa tipe sau doar sa taca. Dupa mangaieri veneau cateva zgarieturi. Avea nevoie sa urle, un deget i se presa de gat, in zona corzilor vocale. Tipatul ii fu oprit, la fel si respiratia,

- Randu meu. Imi permiteti? Harry intreba foarte gentil, verificând inca o data cutitul din mana sa. Se uita zâmbind la fata bruneta ce cazu in genunchi, parca deabia eliberata. Urmari umbrele intunecate care se tarau pe podea, urcând spre tavan. Deabia dupa ce fiecare isi luasera cate un loc pe candelabrul vechi, le putea distinge formele, si ochii mai stralucitori ca orice lumina existenta pe Pamant. Daca era viu cu siguranta l-ar fii orbit. M-ai urmari pentru cateva minute candrelabul care se legana impreuna cu umrele si arunca o ultima privire, pentru a vedea satisfacerea si fericirea din ochii lor.

Se apropia de fata, care semana izbitor de mult cu Rose. Asta il enerva si mai tare, dar pe langa, ii dadea putere sa termine ceva ce a inceput. Simti acelasi negru care ii acopera verdele, si din mai multe motive, altcineva parca se desfasura in el. Zambi in coltul guri, lasandu-se in genunchi, aproape de ea. Largi putin stramsoarea din jurul cutitului, ducandu-l aproape de buzele sale. Limba lui se strecura afara din gura, lingând lama ascutita cu o pofta nemarginita.

- Care-i numele tau, iubito? Glasul lui era lent si parca desprins de el. Era in genunchi langa ea, urmarindu-si pierdut cutitul. Zambi de unul singur fara sa-si dea seama de ce, in timp ce mana lui isi croi drum spre parul ei.

Cu miscari usore ii prinse firele intr-o coama, tinandu-l lejer in palma sa. O trase putin, inclinandu-i capul intr-o parte. Ea era tot in genunchi, insa fata de el pielea ii atingea podeaua inghetata. Ii dadu capul pe spate, uitandu-se atent la gatul ei. Avea o culoare maslinie, foarte bronzata, dar arata bine. De data asta, Harry nu mai avea chef de joaca...Era nervos, voia doar sa ucida.

- N-ai de gand sa vorbesti? Ranji, ducand cutitul spre gatul ei. Ar fii putut sa-l taie din prima, dar ochii ei caprui il intrigau. I-a apropiat fata de a lui, examinandu-i cele doua cercuri colorate. Nu era acel caramel pe care il privea mereu, fara ca Rose sa-si dea seama, nici culoarea ciocolatie care se forma dupa multe lacrimi varsate. Erau atat de simpli, fara pic de viata sau frumusete.

Asta reusi sa-i dea putere. Se ridica, vrand sa termine asta cat mai repede, dar sa ramana si cu ceva din urma actiunii. O ridica cu forta, tarand-o spre franghia inca suspendata de tavan. Avea o imagine ampla cu aceasta fata, atarnand cu picioarele la numai cativa centimetrii de podea, cu fata rosie, fara pic de rasuflare si cu gatul inconjurat de materiarul aspru. Facuse asta de multe ori, asa ca nu-l mai fascina. O lipi de perete, deschizand o pereche de catuse. Ii prinse mainile de teava, luand biciul din coltul camerei. Corpul ei era mic, se strangea cat putea de tare, miscandu-si incheieturile pentru a se putea elibera.

Nu avea nici macar o sansa. Ochii ei erau plini de lacrimi, isi simtea venele pulsand tare si o frica dureroasa puse stapanure pe ea. Se pregatea mintal pentru ceea ce avea sa urmeze. Numai la vederea biciului se inmuie toata. Si-a inchis ochii, profitand de ultimele secunde pe care le mai petrecea traind. In minte i se desfasurau mai multe imagini. Amintiri referitoare la vechea ei viata. Incerca sa se gandeasca numai la lucruri frumoase, diferite de usturimea unei linii ce se forma pe coapsa ei. Nu avea de gand sa se uite, dar simti cum picaturi de sange siroiau in jos pe piciorul ei, simti carnea cum se rupe in mai multe locuri, si firul subtire al biciului cum ii raneste pielea.

Cand parea sa se opreasca, caldura lui se contopi cu transpiratia si sangele ei. Corpul lui era lipit de al ei, pe gat simtind un alt metal rece.

- Mica stea ce stralucesti...Un fredonat soptit ii rasuna in ureche. Intunericu-l opresti. Canta fara oprire, transmitandu-i prin tot corpul fiori de gheata. Eu din iad nu am scapare. Ultima propozitie era melodioasa si maraita. Cutitul ce il avea pe gat se apasa usor, lama lui intrand in piele.

- Tu esti sansa mea cea mare. Au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit. Rasunau ca o alinare in capul ei, impreuna cu tipete de durere ce i se zdeobeau in piept, iesind printre buze. Corpul ei era moale, se vedea plutind iar chinul provocat de Harry era inlocuit de dintii infipti in toate partile, de altceva.

Nu erau dinti omenesti, erau multi si ascutiti. Le pierdu numarul, lesina inainte sa poate sa constientizeze ce se intampla. Viata se scurgea din ea ca printr-o clepsidra, gandurile devenira incetosate. Isi aminti doar de o zicala in care cineva ii repeta ca in timpul mortii tot ce a facut de-a lungul vietii ii va trece prin fata ochilor, insa acum simteam contrariul. Era ca un burete care stergea orice intamplare frumoasa, orice fapta buna. Lasa numai ce e rau, lasa intuneric, fiare si chipuri infricosatoare.

- Ne vedem in iad. A zambit Harry la propiul sau ecou, aruncand cutitul cat mai departe posibil.

Iesi din camera,lasandu-si "prietenii" sa-i devoreze corpul. Mai calm si mai liber ca oricand, simti aceasi senzatie de fericire. Acelasi sentiment pe care il avea un copil mic cand primea o jucarie noua si dorita. El, desi o avusese pe acea fata pe post de jucarie, nu putea sa zica ca jocul in sine i-a eliberat energiile ce misunau prin el, ci adrenalina pe care o simti in timpul actului. Toti nervii ce se adunasera de-a lungul timpului. Avea nevoie sa-i verse pe cineva. Acea energie, ca si nevoia de droguri, se simtea dependent sa omoare. Ii placea sa detina controlul, el sa fie papusarul iar victimele marionete.

Era impacat putin cu situatia, insa nu putea sa inteleaga cum nevoia de a ucide o persoana, il facea sa omoare mai multe. Dorinta pe care o avea fata de moarte lui Rose si in acelasi timp pierderea ei. Era prima data cand se gandea la urmari. Cand voia sa scape de o persoana, dar sa o si pastreze in acelasi timp. Sa o distruga fara sa o atinga, sa se razbune, sa-si elibereze demonii cu ajutorul ei, dar pur si simplu nu putea. Simtea ceva diferit, in seara aia mai era putin si ii declara tot, insa incapatanarea ei ii dobori sentimentele.