Ia-mă cu tine!

Capitolul 20.

***

Ochii ei se marira, holbandu-se la imaginea din oglinda. Reflexia era asa de diferita, foarte departata de ceea ce este Rose in realitate. Ochii conturati cu un creion negru, genele alungite cu putin rimel, rujul de o culoare asemanatoare cu cea a buzelor, pu-se peste un strat subtire de fond de ten. Nu ii placea sa se machieze, dar atunci cand o facea putea sa recunoasca ca se pricepea. 

Isi trecu mana prin buclele castanii, zambiind pentru a suta oara. Era fericita pentru ca se simtea frumoasa, iar in seara asta stia ca nimeni nu ii va strica buna-dispozitie.

— Esti gata? O intreba Mike, rezemandu-se de usa. Era putin indignat pentru ca Rose a lasat machiajul si parul pe ultimul loc, iar ora petrucuta in fata oglinzii era una dintre cele mai lungi petrecute de unul singur.

— Acum! Sopti Rose, mergand spre masuta. Isi lua geanta, verificand sa vada daca are si plicul in ea.

Tocurile o incomodau si imediat ce iesise din camera, echilibrul corpului ei incepea sa scada vizibil. Ranji, felicitandu-se ca a pus si o pereche de balerini in geanta, fiind sigura ca nu va suporta sa stea prea mult la inaltime.

Topai fericita in urma lui Mike, radiind atunci cand acesta baga cheia in broasca usii, rotind-o de doua ori. Isi stapani zambetul, pasind tot in spatele lui, pe holul lung si intunecat. Becurile cu senzor pareau mai mult moarte, lasandu-i pe amandoi in bezna. Rose respira adanc, mutandu-si privirea pe geamurile ce ar fi trebuit sa-i permita luminii de afara sa patrunda in scara, insa acestea erau acoperite cu mici perdele, de-a lungul lor fiind puse mai multe covoare.

— Distractie placuta, Rose! Ii sopti Harry, inghetand aerul din jurul ei pentru cateva secunde.

Rose tremura scurt, pielea zbarlindu-se atunci cand il zari pe Mike care deja cobora scarile. Se grabi si ea, vrand sa ajunga in rand cu el, dar intr-un mod subtil. Nu vroia sa-i aduca si alte suspiciuni, iar un comportament copilaresc era ultimul lucru de pe lista ei pe care vroia sa-l dezvaluie si altora.

— Nu ai uitat nimic? L-a intrebat pe Mike, prinzandu-l de brat. Isi plasa cealalta mana pe balustrada, coborand scarile ramase, cu grija.

— Nu! Am verificat totul de doua ori. Ii raspunse, impingand usa blocului.

Rose trase bucuroasa aerul in piept, ridicandu-si capul pentru a putea sa priveasca cerul intunecat. Luna ii veghea, fiind un cerc bine conturat, in jurul ei aflandu-se mii de stele care licareau usor in albastrul inchis ce colora cerul.

— Sa mergem. O distrase Mike, prinzandu-i gentil mana intr-a sa.

Din discutia de mai devreme Mike intelesese cateva lucruri, insa modul lor de viata nu putea sa ramana asa. Vroia sa se schimbe si asta doar pentru Rose. Sa-i arate cat de mult o iubeste si pentru orice pierdere, s-o recucereasca din nou. Sentimentele nu aveau cum sa dispara asa de repede, iar asta avea logica doar daca Rose nu avusese vreun sentiment pentru el. Alese prima varianta, incurajandu-se singur ca o va aduce iar in bratele lui.

Ajunsera in fata masinii, Mike luand-o inainte pentru a-i deschide portiera. Rose privi confuza, verificand inca o data daca gestul facut chiar era real.

— Wow! A dracu de plimbare, ti-a facut chiar bine. Surase ea, aplecandu-se pentru a putea intra.

Se scufunda in scaunul pasagerului, punandu-si geanta pe bancheta din spate. Mike inconjura masina, asezandu-se si el pe locul soferului.

— Ce-a fost asta? Nu ti-am mai deschis usa masinii pana acum? Ridica Mike o spranceana, minjiindu-si ochii la ea.

— Nu! Raspunse sec, intorcandu-si repede capul. Ochii ei se fixara pe peisajul de afara, neputand sa distinga prea multe din cauza intunericului.

— Umm...adica, uite Rose! Incerc sa ma schimb, dar tu nu ma ajuti deloc. Poti fii mai draguta si sa apreciezi ca macar fac un efort aici!? O intreba, apasandu-si piciorul putin cam tare pe acceleratie.

— Astea sunt lucruri pe care le fac toti barbatii. Vrei sa-ti dau un premiu ca ai putut sa deschizi o usa? Il intreba si Rose, accentuand amuzamentul in fraza, insa privirea ei deveni din nou nervoasa.

— Nu e amuzant! Ii replica Mike, simtindu-se prea deranjat de replica ei. Poti macar sa apreciezi, nu am mai facut asta pana acum.

— Hmm...sa inteleg ca tu intri pe geam, nu? Chicoti, lipindu-si obrazul de geam.

— Sti la ce ma refeream, Rose! Nu am mai facut asta pentru o fata. Rectifica Mike, stragand volanul in mana. Isi concentra atentia in fata, incercand sa nu para prea deranjat de nesimtirea fetei din dreapta.

— Un inceput bun, Mike. Cand o sa ajungem la petrecerea data de vrajitoarea ta, o sa-ti dau o matura. Multumit acum?

— Mmm....nu! Un premiu cu mai multe forme mi-ar fii mai de folos. Ce sa fac cu un bat? Intreba Mike, razand atunci cand tensiunea ce parea sa se adune din nou, se evapora usor, facandu-i loc ironiei.

— Sa ti-l bagi in cur! Pufni Rose, astupandu-si gura ca mainile pentru a-si abtine rasul, insa a lui Mike nu intarziase sa rasune prin micul spatiu.

— Ce zici sa incerc asta cu tine mai intai, dar cu un bat putin mai gros? O tachina, inchizandu-si ochii pentru cateva secunde pentru a-si abtine lacrimile provocate de ras.

Rose se ineca cu propiul aer, aplecandu-se imediat in fata cat ii permitea spatiul. Rasul ei rasuna la scurt timpul, fiind unul imposibil de oprit.

— Termina, Rose! Esti contagioasa. Suspina Mike, micsorand putin viteza.

— Luate-ar dracu, Mike. Chicoti Rose, revenind din nou la pozitia anterioara.

— De ce el? Poti sa ma iei tu, daca tot aduci vorba. O provoca, ducandu-si o mana spre genunchiul lui Rose.

Ii prinse coapsa, strangand usor inainte sa-si duca mana tot mai sus. Mangaie usor cu buricul degetelor, electrizand-o imediat pe Rose, care respira adanc, suierand printre dinti. Mana lui Mike intra pe sub rochie, tarand-o pana spre zona sensibila. Pielea ei era fina pana sa ajunga la dantela slipilor.

— Mike! Fii atent la drum, o sa facem accident. Il certa, tragandu-i mana de sub rochia ei.

Mike ranji obraznic, ducandu-i mana lui Rose spre buzele lui. Ii saruta usor pilea, muscand-o incet de degetul aratator. Rose se trase inapoi, stand cuminte pe scaunul ei, in timp ce Mike isi relua ritmul de condus.

— De ce ma respingi? O intreba, simtind cum umflatura din pantaloni devenea tot mai proeminenta, fortand pantalonii din stofa a costumului.

— Conduci si ti-am mai zis ca suntem in intarziere. Sopti, bagandu-se tot mai mult in geam, parca incercand sa iasa prin el.

Incerca sa mareasca spatiul dintre ea si Mike, dar era putin cam imposibil. Renunta, alegand sa nu mai zica nimic pana la petrecere unde va fi oricum nevoita sa vorbeasca.

~•~

Harry isi aplecase capul, pasind timid pe micul hol. Oasele scheletelor se spargeau sub greutatea apasata de bocancii lui, provocand de-a lungul sunete ciudate. A incercat sa ocoleasca fiecare corp descompus, insa ele erau pretutindeni.

— Ajuta-ma! Un strigat si-a facut drum spre el.

Se uitase repede in dreapta sa, zarind corpul intunecat ce-si intindea mana spre el. A reusit sa se fereasca la timp rasufland speriat, inchizandu-si ochii pentru a-si continua drumul. Nu era pregatit pentru a privi astfel de creaturi, ochii lor rosii parca incercau sa le schimbe culoarea alor sai.

— Hai ingerule! Vin-o la mine. O soapta i-a rasunat in ureche.

Era una dulce, dar prea falsa pentru a fii adevarata. A ignorat-o, tragand aerul inchis in piept. Mintea lui vroia sa scape cat mai repede din locul asta. Isi punea toata speranta si increderea in Dumnezeu, stiind ca isi va gasi fericirea doar cu ajutorul lui.

A tipat cat de tare a putut atunci cand tricoul lui a fost prins, trupul sau fiind tras in spate. Gratiile reci s-au zdrobit de oasele lui, mainile de un negu inchis inconjurandu-i pieptul si abdomenul.

—Mica stea ce stralucesti,
Intunericu-l opresti!
Eu din iad nu am scapare
Tu esti sansa mea cea mare!