Confuzia IV

176 34 4
                                    

Nu știu cât timp am stat cu propriile gânduri, zile în șir, dar de fiecare dată, eram întreruptă de telefon.
,,De ce nu sună?" m-a cuprins curiozitatea.
Telefonul trebuia să sune. Asta făcea parte din rutina zilnică nesfârșită.
Am ridicat receptorul, dar nimic, liniștea cuprindea toată camera. Am încercat să apăs butoanele, dar tonul nu se auzea. Telefonul era defect.
Pentru prima dată, s-a schimbat ceva, am repetat experiența de prea multe ori ca să nu-mi dau seama de schimbare.
M-am ridicat de tot, m-am îndepărtat de telefon gândindu-mă : 

,,Si acum? "

Oglinda din fața mea, a început să mă înfioare. Ceea ce se afla mai devreme pe oglindă, acum, s-a transformat într-un desen de nedescris. Reprezenta o față, necunoscută de mine. Pentru a mă liniști, m-am îndreptat spre dulap. Am deschis cu mirare: cearșaful nu mai era acolo. Frica, a fost primul sentiment care m-a învăluit. Nu înțelegeam nimic, dar știam că tot ce trebuia să fac era să acopăr oglinda. De fiecare dată când reușam asta, parcă mă protejam de un sentiment straniu ce mă cuprindea în fiecare dimineața.

,,Patul" mi-am spus în gând.

Aceasta Este RealitateaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum