Realitatea I

113 25 2
                                    


Dezamăgită, am rămas nemișcată, așteptând să mă întorc la pianul care acum era doar o iluzie.
A.R. inițialele al căror înțeles nu mă mai afecta.

Timpul a trecut.

Mi-am întins picioarele pentru a mă relaxa, iar mâinile s-au îndreptat spre scaun. Am rămas dezorientată. Scaunul nu mai era acolo.

Lucrurile au început să se schimbe atât de repede încât nici nu îmi mai păsa.
Mă vedeam peste câteva ore, în camera complet goală, captivă propriilor gânduri.

,,Oglinda"

Mi-am revenit cu greu, dar ce a urmat mi-a sfâșiat simțurile.
Chipul inocent s-a transformat într-unul chinuitor. Pielea fină, părul castaniu, ochii cenușii, toate trăsăturile erau acum dominate de timp. Îmbătrânisem. Viața mea sau cel puțin nevoia descoperirii, au căpătat un alt scop. Albul părului evidenția puternic privirea întunecată.

Mi-am întors capul, refuzând realitatea. Nu eram eu! Persoana din oglindă avea o inimă plină cu greutăți, de experiențe care determină suferințe apăsătoare.

Trebuia să mă trezesc. Sigur era doar un vis!

Dar nu era!

,,Cine sunt eu?"

Jocul vieții mele s-a terminat acum. Copilăria, adolescența, maturitatea erau doar gânduri afectate de uitare.

Dacă am iubit sau dacă am trăit cu adevărat nu știam.

Era tipul să aflu.



Aceasta Este RealitateaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum