Era o persoană. Anxietatea mă determină să cred că figura care stătea în fața mea nu era străină. Părul castaniu, lung și despicat cădea nearanjat pe umerii fetei. Ochii, ce mă priveau, de un negru cenușiu, dezvăluiau inocența.
Acum, mă admira cu o altă expresie. Nu știam ce voia, ce gândește, cine e. Nu-i știam trecutul, numele, nici povestea. Dar, stând în fața fetei, un val de regrete mă ia prin surprindere. Știam! Știam totul. Știam cine stătea atât de îngrijorată și speriată în fața mea.
Eu!
Pătura era aruncată pe jos. Oglinda era acum curată, iar eu mă priveam în ea.
Am început să mă apropii tot mai mult, nu-mi venea să cred.
,,Când am fost în casă..."
gândurile intervin.
Stăteam la câțiva centimetri de oglindă.
,,Asta sunt eu" îmi spun cu un regret teribil.
Văzându-mă în oglindă, îmi apar în minte întrebări ale vieții mele, care au avut un mare impact asupra mea.
,,Mai ții minte când nu te puteai uita nici în oglindă? Erai mult prea dedicată lucrurilor neimportante! Nu suportai imperfecțiunile tale fizice!" îmi ziceam, prin lacrimi, imaginii mele din oglinda.
CITEȘTI
Aceasta Este Realitatea
Fiction Générale"Realitatea este o copie a lumii perfecte." -Platon •Corectări @Raluca_Panait• •Copertă @xforgotten• #30 Ficțiune generală 100 voturi, 500 vizionări 21.01.2016 . . 200 voturi, 1.000 vizionări 30.01.2016
