Din cauza dimensiunii camerei, apa rece ca gheața s-a răspândit peste tot. Eram prea speriată ca să fac ceva.
Îmi priveam corpul zgâriat de cioburi, simțind stabilitatea înțepăturilor insuportabile.
Nu doream să plec.
Apa îmi ajungea până la genunchi, neîncetând să crească. Acum zgomotul furtunii se auzea mai tare. Tunetele, fulgerele îmi provocau un dispreț față de mine. Era momentul să trăiesc ultimele clipe ale surorii mele.
M-am prăbușit în agonia tristeții. Fără să mai iau o gură de aer, m-am scufundat în apă.
Acum, nu mai auzeam stropii ce atacau violent pământurile. Aceștia s-au preschimbat în aplauze ce semănau cu acelea primite la vârsta de 11 ani, imediat dupa ce mi-am terminat prestația la pian.
Totul părea atât de ireal.
Dar nu trebuia să fie vorba despre mine.
„Oare și ea a auzit aplauzele?"
„Oare și ea a plecat fericită, cum voi pleca și eu acum?"
„Iartă-mă că nu te-am putut salva, surioaro!"
Ceva mă împinse din apă, ieșind cu o nevoie disperată de aer. Apa mai avea aproximativ 20 de centimetri până inunda întreg subsolul. Din cauza spațiului limitat, am început sa înghit o cantitate mare de apă, tușind pentru a supraviețui.
M-am lăsat dominată, scufundându-mă.
Cu singurele puteri rămase, am tras de clața ușii, rămânând fără aer. Clanța nu s-a mișcat.
CITEȘTI
Aceasta Este Realitatea
Ficção Geral"Realitatea este o copie a lumii perfecte." -Platon •Corectări @Raluca_Panait• •Copertă @xforgotten• #30 Ficțiune generală 100 voturi, 500 vizionări 21.01.2016 . . 200 voturi, 1.000 vizionări 30.01.2016
