Aceasta Este Realitatea

Realitatea VII

O simplă fotografie ce produce mii de sentimente.
Într-o singură poză, pot fi remarcate toate trăirile, iar eu trebuia să găsesc acea poză.

Ce-și dorește un copil de la viață?
Iubire? Succes? Fericire?

Nu cunoșteam încă aceste informații, dar eu, pe de altă parte, îmi doream stima de sine.

Acum știam că am o familie, dar nu știam dacă-i iubesc sau dacă-i respect.

E ușor să cunoști realitatea, dar nu și adevărul din ea.

Dintr-o dată, un șir de note muzicale mă purta pe culmile necunoscutului. La început, sunetele m-au derutat, neștiind semnificația lor.
,,Ce se petrece?"

Visam.

Eram în fața pianului prăfuit, cu degetele ce dominau clapele. Cântam cu o pasiune stranie. Nu mă puteam opri.
Timpul nu a mai avut sens.
Iubeam muzica, pianul era sămânța speranței mele.
Încă din copilărie, ocupația principală era pianul.
Ore întregi mă antrenam, dar nu era suficient. Trebuia să-mi centrez toată atenția și energia asupra pasiunii.
Dar nu am reușit.
Refuzam orice explicație.
Oprindu-mă, mi-am desprins degetele de clape. Răni violente se imprimau pe ambele mâini delicate. Puteam simți durerea morală provocată de pian.
Nu îmi mai doream performanța deloc.
M-am lăsat bătută de propria persoană.