Aceasta Este Realitatea

Adevărul IX

Surprinsă, mi-am îndreptat privirea spre ceas. Acesta funcționa haotic. Acele se deplasau invers cu viteze diferite.
Confuzia reapăru.
Mă simțeam atât de nesigură. Pentru prima dată aveam impresia nemuririi.

„Dar când mă voi trezi la realitate?"

Îmi doream să mai stau, să privesc dinamica timpului, dar o parte din mine dorea să descopere. Cu pașii dezorientați, mă deplasam către ieșire.
Nu puteam medita asupra celor întâmplate.
Momentul mi-a fost întrerupt de un zgomot. Acum tot ce puteam auzi era ecoul impactului care-mi determina nebunia.

„Oare să mă reîntorc?"
„Oare să-mi privesc nemurirea?"

Indiferența mea a fost cea care a luat decizia.

„De ce să caut când descoperirea a fost deja făcuta?"

M-am întors.
Ceasul era spart pe podeaua umedă. Cioburile împrăștiate reflectau în toată camera culori strălucitoare. Forme neregulate se întipăreau pe pereți. Sufletul mi-era îmbrațișat de pace.

Liniștea a fost întreruptă de sunetul ceasului. Din acel moment nu am mai simțit nimic. Priveam încăperea cu un gând straniu. Mă simțeam izolată într-o casă total deschisă.
M-am îndreptat spre obiectul spart de pe podea. Trăia fără energie. Nu mă mira acest fapt. Un simplu ceas fără baterie care funcționează confuz.
O simplă fată fără emoții care-și percepe viața.

„Asta sunt eu..."

Amintirile au umplut camera cu mii de întrebări.
Acum toate au un răspuns.