Realitatea II

97 23 5
                                    

Trebuia să mă întorc. Îmi doream mai mult decât orice să mă descopăr. Pentru mine, experiența anterioară era doar un gând al refulării*.
Trebuia să accept situația, să mă accept pe mine. Nu sunt o persoană perfectă, dar defectele mă subestimau.
M-am reîntors spre oglindă, cu speranța de a privi ceea ce sunt, prin personalitate, nu prin expunerea mea, a însușirilor exterioare.
Chipul îmbătrânit nu mai era atât de dezorientat. Mă priveam fix în ochi, apropiindu-mă din ce în ce mai mult. Cu cât înaintam, timpul își punea amprenta. Trăsăturile se accentuau, părul se albea, piele devenea mai aspră, buzele erau atât de uscate, încât un fior rece mi-a stăpânit tot corpul.
Aflată la 5 centimetri faţă de oglindă, mă simțeam la capătul puterilor.

,,Asta a fost "

Acum e timpul să-mi iau ,,La Revedere" de la visele mele. Îmi auzeam inima bătând din ce în ce mai lent. Închid ochii, rugându-mă ca moartea să mă surprindă într-un mod rapid, dar plăcut.

Liniște.

*a refula= a respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morala. (DEX)

Aceasta Este RealitateaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum